Caracterul² (la puterea a 2-a)
Nu mă consider un om excelent, dar sunt un om bun, cu suflet adânc, un om cu percepţii uneori diferite faţă de cei de rând. Ar fi uzat să spun că am defectele mele, că nu sunt perfect, să vă explic că fiecare om are problemele, cusururile şi felurile lui uneori negative de a exista, pentru că lucrurile acestea le cunoaşteţi, mai mult ca sigur. Întocmai clişeelor „Nimeni nu este perfect” şi, oricum, „Totul este relativ”.
Una din dificultăţile caracteristice mie este aceea că nu am puterea să înţeleg oamenii care coboară prea jos. Poate nu puterea îmi lipseşte, ci răbdarea. Când spun „oamenii care coboară prea jos” mă refer la oamenii care nu au principii sau nu-şi dau minimul interes în a şi le respecta. Adică principii minime, condiţii cel puţin esenţiale de moralitate. Mi-e greu să pricep faptul că oamenii nu au teorii sau conduite pe care eu le consider generale (şi, din păcate, nu sunt) şi mi-e greu să zăresc mai jos decât nivelul la care eu simt şi cred că exist. Mi-e greu să simt mai puţin şi să înţeleg fiinţele care coboară sub limitele a tot ceea ce ar fi trebuit să învăţăm de la părinţii noştri, în primul rând, şi de la tot ceea ce ne-a înconjurat de-a lungul vieţii, în al doilea.
Simt că am trăit stângaci pentru că nu am învăţat până acum să fiu pervers până în adâncuri, să fiu nesimţit până la cote crase, de neimaginat, să fur, să înşel, să înjunghii pe la spate şi să calc peste tot, inclusiv oameni. Tot ce am făcut a fost la vedere, tot ce am simţit am etalat, tot ce am dorit am expus şi am arătat tuturor cine şi ce fel de fiinţă sunt. Chiar şi când nu am fost bun.
Întrebarea mea e simplă: cine sunt cei care reuşesc? Cei ca noi sau cei care se pot mula cu o perfiditate ieşită din comun, cei care fac faţă tuturor situaţiilor, cei care reuşesc călcând uneori peste capete sau peste suflete, pe şi prin măruntaie.
Eu, deşi mă consider ca făcând parte din categoria oamenilor cu simţire, oamenilor cu o minimă consideraţie asupra regulilor ce le-am primit şi a celor care mi-au fost insuflate de oamenii mie dragi, simt că oamenii care au de câştigat sunt cei care reuşesc să dribleze regulile noastre, ale celorlalţi. Şi simt uneori că regulile sunt făcute doar pentru unii dintre noi.
Şi îmi repugnă lucrul ăsta. Mă face să mă simt slab şi prost. Mă face să cred că nu am primit o bună educaţie. Mă face să cred că într-adevăr se justifică multele teorii ale conspiraţiei.
Societatea românească mă învaţă că regulile minime trebuiesc depăşite, că oameni fără calităţi pot ajunge departe, pot avea mai mult decât le e necesar, pot avea totul.
În acelaşi timp, ca într-o sferă, mă rostogolesc şi simt că sensibilitatea ce mi-a fost insuflată şi modul de a gândi, trăi, simţi, iubi, mă fac mai bun. Simt că sunt presus poftelor materiale, maşinilor, vilelor luxoase şi aventurilor seci, fără esenţă. Simt că în mine există un univers şi, poate tocmai pentru că pare neconturat, acesta e infinit.
Şi mai simt că felul nostru de a percepe şi de a oferi este pur şi simplu nelimitat. Şi asta mă bucură.
La bună auzire!
Oamenii cu principii pot fi confundati si cu cei care calca pe maruntaie dar si cu oamenii care sunt posesorii maruntaielor si care in dauna dearanjului facut de talpile altora isi respecta principiile care unii nici macar nu le percep la linii pe care sa-ti ghidezi viata.
Sunt sigur ca doar printr-o autoanaliza poti sintetiza caracterul unora incercand sa-l compari cu propria atitudine in fata oamenilor si a vietii dar asta nu poate sa ajute decat la o descriere cat mai fidela doar a 2 caractere si o autocunoastere fapt care celalalt caracter nu-l va face niciodata si astfel are puterea sa paseasca si pe organele altora la infinit.
keep walking!
@rue:
Ceea ce ai scris este adevărat.
Ar fi mult mai simplu ca prin comunicare şi prin împărtăşirea propriilor exprimări şi aceloraşi dorinţe atât de la cei din preajmă să se ajungă la o clipă de înţelegere, autoînţelegere, depăşire şi autodepăşire.
Totuşi, eram curios care e părerea oamenilor. Cum consideră oamenii că e mai uşor să trăieşti: nesimţit/naiv sau sensibil/conştient?
Practic, nu teoretic.
Pentru că aici ai vorbit (și) despre tine și pentru că nu ai permise comentarii la pagina Despre mine, o să scriu aici că îmi place foarte mult descrierea pe care ți-ai făcut-o. Te cunoști foarte bine, nu sunt mulți care se pot lăuda (și să fie pe bune) cu așa ceva.
Referitor la întrebarea ta… În realitatea în care trăim, cei care trec peste tot, sub orice formă, sunt cei care reușesc, CEL PUȚIN MAI UȘOR. Nu înseamnă că cei din colțul opus nu pot reuși, dar e posibil ca, dând un start între cele 2 tipuri de persoane, primul să aibă rezultatul mai rapid. Dar mai murdar.
Trist.
@Dida:
…şi adevărat.
Nu mă deranjează asta într-atât încât să-mi schimb felurile şi natura de a fi.
Dar vreau să mă cizelez continuu şi o voi face.
Pentru cine merită, la fel cum şi zâmbesc.
Mă bucur să te văd printre rândurile mele.
La bună auzire, Andreea!
Societatea în care trăim e în metastază. Capitalismul e, după părerea mea, focarul de infecţie. În momentul în care lumea a început să fie guvernată de puterea banului, a început decăderea spirituală şi morală a omului. Altfel nu-mi explic faptul că înainte oamenii erau mai săraci, dar mai fericiţi. Societatea de consum, goana după averi au adus după ele degradarea, decadenţa. Omul nu mai e sub puterea lui “a simţi”, “a trăi”, “a împărtăşi”, “a dărui”. “A avea”, “a supravieţui”, “a păstra”, “a afişa” – acestea sunt verbele care ghidează toate acţiunile umane.
În aceste condiţii nu e de mirare că egoismul a luat locul altruismului, minciuna – adevărului, bădărănia – bunului simţ, nedreptatea – dreptăţii, indiferenţa a înlocuit responsabilitatea civică, nonvalorile au detronat valorile, iar caracterul a devenit la fel de apreciat ca Becali de către suporterii stelişti.
Nu mă bag în politică (nu e domeniul meu preferat), dar o vorbă din bătrâni spune că “peştele de la cap se-mpute”. Nu pot să nu-i remarc validitatea atâta timp cât zi de zi mă uimesc tot mai mult calităţile de circari şi competenţele în arta absurdului de care dau dovadă politicienii noştri, lipsa lor de caracter, lăcomia, corupţia acestora. Îi văd direct răspunzători de creşterea nivelului naţional de pesimism.
La fel ca tine, mă întreb şi eu cum pot oare răzbi în asemenea circumstanţe caracterele adevărate, cum vom reuşi să ne redobândim sistemele valorice sau să ni le menţinem, cum să ne păstrăm inocenţa, zâmbetul, candoarea, cinstea, mândria, bunul simţ şi, mai ales, simţămintele nealterate? Cum să trecem prin ciumă fără să fim contaminaţi? Cum să credem în principiile noastre şi să ni le respectăm fără a fi consideraţi naivi sau smintiţi?
Mă duc să-l recitesc pe Cervantes.
Nu e doar greu sa zaresti oameni atat de slabi dpdv moral, e si trist. Sa stii ca si eu am avut asemenea dileme, vazand ca multi oameni din jurul meu habar n`au ce inseamna cinste, principii, etica etc. Dar mereu am “renascut luminos ca pasarea Phoenix” cu ganduri noi si curaj improspatat. Curaj de a continua mai departe cu felul meu de a fi. Am hotarat sa nu ma mai las influentata si nici doborata de stilul mizerabil al unora. Nu imi mai pasa deloc de ceea ce cred altii despre mine … si imi vine sa zambesc, pentru ca recent, o situatie de genu` mi s`a intamplat ( n`are rost sa detaliez ) unde am primit, la final, urmatorul comentariu: “Na pai Anca faci ce vrei, dar sa stii ca cinstea nu te duce niciunde …” iar eu pur si simplu i`am raspuns ca te duce la oamenii cu adevarat valorosi. Apoi, desigur, am ignorat`o. Asta e important, sa nu ne pierdem micul univers minunat ce creste in noi! Daca asa nu ne pierdem pe noi, poate vom reusi sa le oferim si un model altora, sa educam la randul nostru intr`un spirit si cu o conduita onorabila. As avea o graaaaamada de spus, dar teama imi este ca ocup prea mult loc. :D Sper ca am reusit sa punctez tot ceea ce am vrut. In rest, comentez si eu aici pentru sectiunea “Despre mine”: e bine ca mai exista si oameni ca tine. Numai bine :)
@aura:
Pot.
Pur şi simplu pot.
Şi nu e greu sau uşor.
E posibil.
Din nefericire, mai mult ca sigur, din punctul meu de vedere, capitalismul va ajunge reprobat în următoarele decenii. Societatea nu va mai putea subzista, mai mult ca sigur. Dar să nu fiu eu cel care remarcă aceste lucruri, să lăsăm timpul să-şi facă datoria de a ne edifica.
@black:
Bun venit, Anca! Mă bucur să-ţi aud împărtăşirile şi să cunosc oameni care au curaj şi forţă de a-şi păstra normele şi principiile nealterate.
În privinţa ocupării de loc vreau să-ţi spun că aceasta e una dintre cele mai mari plăceri a mele: să „ascult” răspunsurile oamenilor. E mai mare chiar decât actul creaţiei în sine. Într-o lume ghidată din prea multe puncte de vedere, mă bucur să ascult şi să cunosc felul oamenilor de a gândi, trăi, simţi.
Te mai aştept pe aici!
Fii sigur ca voi mai reveni :)
@black:
Mă bucur să „aud” asta.
Zi bună, Anca! :-)