Pe fiecare suflet ce trece

de Alexandru Husaru în 25 March 2010 la 11:57

Un articol scris în 16 decembrie 2009:

În seara zilei de 16 decembrie, la orele 20:32, am realizat că articolele mele cu diverse descoperiri personale despre oameni, relaţiile dintre aceştia şi alte, alte înţelegeri sunt de-a dreptul redundante pentru majoritatea celor care le vor răsfoi conţinutul lor virtual. Multă lume nu va avea cum să le înţeleagă.

De ce?

Învăţăm cel mai mult din experienţe. Fiecare dintre noi a avut parte de multe dezamăgiri, n-are rost să conturez sau să vorbesc despre asta. Eu, astăzi, am avut o nouă dezamăgire legată de oameni. De toţi dintre noi. Legată de mine, de părinţii mei, de dascălii care m-au învăţat, cu ochii plini, toate lucrurile simple ale vieţii. Mă dezamăgeşte natura noastră, natura noastră de a ne autodistruge şi laşităţile ce sălăşluiesc în fiecare dintre noi.

Acestea sunt, într-adevăr, lucruri care trebuie acceptate aşa cum sunt. Poate fac parte din farmecul nostru, poate fac parte din definiţia noastră şi eu n-am apucat să accept asta. Dar nici nu o voi accepta! Am atins niveluri emoţionale pe diverse planuri şi cu ajutorul multor experienţe şi cred în relaţii care nu-şi ating maturitatea emoţională, dar nu voi vrea să cred niciodată în ipocrizie, în fabricarea unei vieţi pentru prezentare, nu a unei vieţi interioare fericite şi liniştite. Îmi doresc totul, îmi doresc TOTUL şi pentru asta voi lupta, pentru asta voi trăi. Şi nu voi rămâne niciodată fără tot! Îmi fac promisiunea asta mie, astăzi…

Şi dacă vreodată voi uita vreau ca TU să îmi aminteşti!

Pentru totdeauna.