Neverosimil
Sunt trist pentru că-mi pasă de cuvintele şi propoziţiile care se pierd. Pentru mine cuvintele şi propoziţiile pe care le-am gândit şi n-am apucat să le scriu se strâng într-un loc trist, într-un loc cu multe colţuri, în fiecare colţ situându-se câte una. Fiecare descoperire subită, fiecare comprehensiune pe care simt că n-am mai întâlnit-o niciunde şi care s-a zbătut printre gândurile mele şi a fugit, rămâne ascunsă într-un colţ de unde sper că va putea parcurge distanţa inversă.
Şi-mi pare rău după fiecare dintre ele.
Iacătă că nu-s singura care plânge după cuvinte!
Simt adesea (şi mă tot întreb dacă e normal) o durere aproape fizică provocată de cuvinte. Mă dor cuvintele pe care le-am rostit la mânie, mă dor cuvintele pe care nu le-am rostit atunci când trebuia să o fac, mă dor cuvintele pe care nu le mai pot rosti (acele alinturi pe care i le spuneam persoanei iubite si care acum sunt încuiate într-un sertăraş al sufletului meu, goale de conţinut), mă dor cuvintele pe care le-am lăsat să treacă pe lângă mine fără să le culeg înţelesul, mă dor cuvintele nedrepte, care m-au biciuit de-a lungul timpului, mă dor cuvintele pe care nu le-am înţeles şi cele care nu mi-au fost înţelese, cele pe care le-am pierdut şi cele pe care nu le-am mai regăsit niciodată. Mă dor cuvintele tocite, monotone şi insuficiente. Şi, Doamne, ce mă mai dor cuvintele dulci! Fiindcă nu le-am simţit de mult gustul…
Dar, cel mai tare mă doare că am tăcut când trebuia să vorbesc şi am vorbit când se cuvenea să tac.
exista momente cand cuvintele valoreaza mai mult decat orice pe lumea aceasta. exista momente in care cuvintele lasa loc tacerii infinite si dureroase. exista momente in care cuvintele dor si ranesc nestingherit. insa exista si momente, rare e drept, in care cuvintele de la cei din jur it indulcesc sufletul. cuvintele sunt cele mai de pret lucruri pe care le poate avea un om, in afara de sentimente.si intr’adevar este dureros cand acestea isi pierd continutul, se pierd in negura modernismului lacunar, superficial, lipsit de semnificatii. de cele mai multe ori cuvintele trec pe langa noi ca un tren de mare viteza, din pacate nu intotdeauna ele au efectul scontat. fericiti sunt cei care le valorifica la adevarata lor masura si insemnatate.
@aura:
Te îmbrăţişez.
Ai relevat perfect simţirile mele. Asta înseamnă că simt la fel, nu?
Şi mie mi-e dor… şi mie mi-e durere… şi mie mi-e invidie, amestecată cu duşmănie, atât pentru cuvinte cât şi pentru mintea mea… care le pierde.
M-ai făcut să-mi întrerup şirul gândirii. N-am mai făcut-o de mult.
Mulţumesc!
…
@Anura:
Atunci suntem nişte oameni fericiţi.
Tăcerea infinită nu e întotdeauna dureroasă. Mi s-a întâmplat să tac lângă cineva şi să fiu liniştit, chiar aseară.
Cuvintele nu sunt totul, dar fac parte din tot.
Le iubesc, chiar dacă simt că mi-au rămas mici.
Bun găsit în locuşorul meu! :-)