Lucrurile precum daruri » Alexandru Husaru
 

Lucrurile precum daruri

  • de Alexandru Husaru în 05 April 2010 la 23:02
  • Trăirile adevărate sunt precum daruri, dar noi, oamenii, ne regăsim întotdeauna fugind de ele. Abia în urmare, după perioade în care gândim şi regândim totul, ne dorim să fi acţionat altcumva. Şi poate pierdem momente, pierdem clipe.

    Sufletele mici nici măcar nu percep fineţea trăirilor mai puţin fluente, care nu parcurg registre cunoscute, care nu se poticnesc de linia restrânsă a comunicării uzuale (a comunicării mult prea tatonate), linie cunoscută de aproape fiecare dintre noi. Şi când spun trăiri mai puţin fluente nu mă refer la trăirile mediocre, de zi cu zi, la lucrurile repetitive care se întâmplă în viaţa fiecăruia dintre noi, la momentele în care nu dăm curs întâmplărilor din jurul nostru, ci la gândurile interne, speciale şi specifice.

    De câte ori nu facem asta? De câte ori nu ne-am dorit să fi răspuns în anumite momente în alte maniere, cu alte cuvinte, uneori mai simple, alteori mai complexe, întotdeauna mai bine alese.

    Lucrurile adevărate sunt precum daruri. Oamenii reali sunt o adevărată încântare, iar cuvintele spuse răspicat, pline de conţinuturi veridice şi raţionale sunt pentru mine adevărate băi fierbinţi, relaxante, adevărate trăiri. Sentimentele simple, zâmbetul natural şi cuvintele de amor spuse în clipe sublime, de încărcături îngereşti, sunt mană pentru sufletul fiecăruia.

    Ura, însă, e reală din definiţie. Privirea sclipitoare, dinţii scrâşnind şi maxilarele încleştate, acestea au rămas reale pentru fiecare dintre noi. Şi, din nefericire, zâmbetul şi vocea duioasă, sentimentele albe şi plăcerile simple nu mai sunt adevărate, sunt din ce în ce mai perimate, mai răsuflate şi mai nereuşite.

    Au rămas doar ochii goi, cufundaţi în tristeţi, au rămas oamenii cu probleme individuale presus societăţii, presus colectivului şi dorinţelor generale, oameni cu trăiri şi instincte apropiate animalelor, care nu-şi mai doresc decât condiţii de bază, atât de trai, cât şi de dezvoltare a intelectului.

    Din nefericire nu m-am exprimat pentru voi.

    Manifestez pentru trăirile adevărate, complete, pentru clipele colorate şi sensibile ce le putem oferi şi trăi fiecare dintre noi, pentru zâmbetele naturale şi liniştea reală, nefăţărită, pentru energie, pentru copiii care nu uită natura lor primordială, cunoaşterea şi jocul, pentru realitate şi pasiune şi, într-un final, pentru toate celelalte lucruri pe care le uităm în această goană teribilă spre nimic.

    La bună auzire!

     
     
    

    Răspunsuri (7)

    Trackback-uri/Pingback-uri

    Răspunde

    Numele şi prenumele tău (necesar)

    Adresă e-mail (trebuie, dar rămâne secretă)

    Pagină web (pentru cine are)

    Răspunsul tău