Vrei să facem schimb de link?
Nu sunt un blogger desăvârşit, 
sunt mai mult un om care are gânduri creţe, pe care le împărtăşeşte online. Nu ştiu dacă gândurile mele sunt aici pentru că îmi doresc să primesc răspunsuri, pentru că-mi doresc să cunosc şi să fiu cunoscut sau pentru a vedea alte puncte de vedere pentru cine ştie ce alte scopuri. De fapt nici nu prea-mi dau seama direct de ce fac asta, la ce nivel se întâmplă dorinţa asta de a împărtăşi, dar e cert că există în mine. E dorinţa de a găsi starea pură, stare care înseamnă mult mai mult decât ceea ce pot exprima aceste două cuvinte, atât individual, cât şi împreună.
Ca orice om posesor de spaţiu personal de exprimare, îmi place să fiu citit. Astăzi, după 4 ani de blog fără formă şi 2 luni de blog „cam aşa cum îmi doresc”, am primit un comentariu (în afara SPAM-urilor inerente internetului) pe care l-am moderat direct în coş. Un comentariu la ultimul meu articol publicat, cu un conţinut simplu: „Vrei sa facem schimb de link?”.
M-aş lega de exprimare şi de faptul că nu putem schimba un link între noi şi că schimbul lui se referea la linkuri (linkul blogului lui cu linkul blogului meu), dar nu vreau să par prea pretenţios (deşi sunt).
În afara faptului că, mai mult ca sigur, omul ăsta n-a avut timp să citească ce am scris, el intrând pe pagina mea doar pentru a posta problematica lui, am intrat pe linkul lui şi am văzut multă mizerie. Şi totuşi, aproape nimic. M-am gândit să dau linkul aici, dar nu are sens. Nu vreau să fac publicitate negativă nimănui, deşi pentru el n-ar fi fost negativă, oricum.
Ce vreau să spun? Am ajuns cu toţii deţinători de bloguri, deţinători de puncte de vedere care pot fi citite şi de alţi oameni, chestie care acum mulţi ani era aproape imposibilă. Avem modalităţi de exprimare, avem păreri pentru care luptăm cu adevărat, avem idei şi contradicţii, pasiuni şi plăceri şi, cel mai important, avem acces la informaţie. Şi asta e bine.
Pe alte timpuri, pentru a fi citiţi, oamenii promiteau mult mai multe prin lucrurile şi lucrările pe care le scriau. Cunoşteau, împărtăşeau şi exprimau ceva sau ajungeau, măcar prin concursuri de împrejurări foarte favorizante, să fie publicaţi într-un fel sau altul. Asta fără a le lipsi o minimă cunoaştere a cuvintelor, a modului de exprimare şi a subiectului pe care îşi doreau să-l desăvârşească. Nu mai e cazul în zilele noastre. Şi nu ştiu dacă e bine sau rău, doar constat asta.
Mi-am dat seama, eu nu vreau să fiu blogger de succes (orice ar însemna!). Eu vreau să mă desăvârşesc, vreau să mă cunosc treptat, la toate intensităţile mele, fericite sau nefericite, şi vreau să pricep şi să percep tot mai multe.
Vreau să cunosc oameni, nu să mă fac cunoscut.
Şi, dacă peste 2 luni nu voi mai simţi asta, voi renunţa la acest spaţiu într-o secundă, sau două. Sau treptat, în cine ştie cât timp.
La bună auzire!
Good attitude! :D
Problema este, insa, ca unii chiar iau foarte in serios toata treaba cu blogurile si chiar spera ca vor ajunge cunoscuti, apreciati si asa mai departe, uitand ca pentru a ajunge la acest nivel este nevoie de mult mai mult decat un banal schimb de link. Ca sa nu mai vorbim despre cei care comenteaza doar de dragul de a le mai aparea linkul pe un blog.
@Ihrielle:
Spaţiul acesta un fel de oglindă a mea. Nu reuşeşte să mă contureze în totalitate, pentru că niciun blog nu poate caracteriza în totalitate vastitatea unui om, dar reuşeşte să-mi aducă aminte ceea ce sunt, ceea ce nu sunt şi ceea ce-mi doresc să fiu/ajung. Într-o oarecare măsură.
Legat de acei „unii” din răspunsul tău… fie/treacă. Îmi sunt inutili, atât ca apariţie, cât şi ca prezenţă.
Daca tu ai primit un singur comment in care ti se spune daca vrei sa faci schimb de link, crede-ma ca eu am primit destule. Cum ai spus si tu, ei nici macar nu se sinchisesc sa citeasca vreun post, nici macar unu, si asteapta sa-i adaugi in lista de blogroll. Deh, o metoda de extindere a publicitatii blogurilor altora pentru a avea cat mai multi vizitatori. Eu adaug in blogroll pe cine citesc cel mai des, si daca (ii) citesc inseamna ca-mi face placere sa imi clatesc ochisorii printre randurile scrise de ei, chiar daca nu comentez zilnic la posturile lor.
@Delia:
Exact cum zici. Eu am adăugat linkuri în Blogroll fără să anunţ sau să încerc să fac schimburi discutate.
Zi bună!
Poti sa te gandesti la blog ca fiind o metoda de comunicare, ceva gen cum eram noi inainte pe IRC. Cand isi pierde utilitatea ce ti-o ofera, mi se pare normal sa renunti la el. In cazul meu, iti spun cu mana pe inima ca am avut ocazia sa cunosc niste persoane extrem de interesante cu ajutorul blogului. Cam asta ar fi ideea de baza, te cunosti in online pentru a te intalni in offline :).
@kOoDoO:
De pe vremea IRC-ului organizam întâlniri de peste 20 de persoane. Unele dintre persoanele acestea s-au cunoscut, s-au plăcut, s-au împrietenit şi mai sunt şi astăzi împreună. Era un mod tare interesant de a socializa pe vremea aceea. Şi eu am prieteni din perioada în care eram administrator de reţea la un internet cafe şi am şi multe, multe amintiri, totodată. Mi-a plăcut.
Acum este o altă perioadă. Îmi place mai mult! :-)
Salut ma numesc Elena si sunt incantata de blogul tau asadar daca doresti un schimb de link cu http://bancurihazliii.blogspot.com te rog sa ne lasi un mesaj pe site-ul nostru la sectiunea Link sau Contact…Multumesc tare mult….