Matematica noastră zilnică
Nu sunt genul de om care gândeşte matematic, ba dimpotrivă… dar n-ar fi mai simplu dacă am putea raţiona mult mai clar în anumite situaţii, mai ales în cele în care trebuie să alegem? N-ar fi mai util să raţionăm pur matematic?
În cazul în care sufletul se combină cu raţiunea (adică în majoritatea cazurilor) ar trebui să aşternem pe o foaie de matematică schema logică a situaţiei pe care o discernem şi să operăm în urmare, precum în clasele primare, cu operatorii disponibili (+,-,·,÷) şi cu elementele problemei.
Comparând, vom realiza că problema noastră, pe lângă faptul că nu conţine foarte multe elemente, nu este nici în enunţ şi nici în soluţie, ci în noi înşine. La un nivel mult mai radical, problemele apar în alegerile pe care le facem şi în felul prin care ni le explicăm nouă înşine. Mai mult decât faptul că problemele ţin de natura fiecărui protagonist, putem spune că situaţiile pe care le numim probleme, comparate cu alte situaţii, pot părea mult prea uşoare, derizorii chiar.
De ce să nu le rezolvăm şi de ce să nu alegem căile pe care le şi intuim cu mult înaintea găsirii soluţiilor şi explicaţiilor logice? Pentru că ele coincid.
La bună auzire!
[poza]
“Dar, domnilor, doi ori doi fac patru nu mai e viaţă, ci începutul morţii.” (F.M. Dostoievski)
„De ce să nu le rezolvăm şi de ce să nu alegem căile pe care le şi intuim cu mult înaintea găsirii soluţiilor şi explicaţiilor logice? Pentru că ele coincid.”
Ceea ce spui tu este, din punctul meu de vedere, irealizabil. Sau, de dragul unui mic compromis :D, doar întâmplător realizabil. Şi asta deoarece, în viaţă, chiar dacă avem de-a face cu situaţii sau probleme relativ similare de multe ori, oamenii angrenaţi în acele situaţii nu sunt aceiaşi de fiecare dată. Şi atunci datele problemei se schimbă.
Nu există, după cum bine ştii, doi oameni care să simtă la fel, să gândească la fel, să trăiască la fel sau să aibă în spate aceleaşi experienţe. Prin urmare, modul în care acţionează fiecare într-o situaţie dată e diferit de la individ la individ. Şi atunci degeaba îţi calculezi tu radicalii, coordonatele, tangentele, cotangentele şi mai ştiu eu ce, căci persoana cealaltă s-ar putea să te surprindă printr-o cu totul altă reacţie decât cea la care te aşteptai tu prin efectuarea calculelor. :D Ca să nu mai spun că sunt convinsă că unul şi acelaşi om poate reacţiona diferit în situaţii de viaţă relativ similare în funcţie de vârstă, senzaţii, simţiri, prejudecăţi de moment, experienţa acumulată, ş.a. Suntem suma simţirilor şi trăirilor noastre dintr-un anumit moment, dar, întotdeauna, această suma e variabilă.
Iar Dostoievski, cu care sunt perfect de acord, a intuit mai bine ca oricine criza preceptului mecanic şi cuminte “doi ori doi fac patru”. Viaţa nu e matematică, şi Doamne ajută că se întâmplă aşa! În ce plictiseală cehoviană am cădea cu toţii! Cât de bine e să poţi urla din când în când, cu toată puterea că “doi ori doi fac cinci”! Ce salvator, ce terapeutic!
“Matematica noastră zilnică” ar trebui, după părerea mea, să se folosească de cele patru operaţii astfel: “să adune” frumuseţea, puritatea, gingăşia, sinceritatea şi clipele de neuitat şi să le stocheze într-un colţişor de suflet; “să scadă” neajunsurile, tristeţile, frustrările, minciunile, nepăsarea şi toate lucrurile care ne îndepărtează de condiţia de om; “să înmulţească” clipele fericite, valorile spirituale şi sentimentele pure şi, nu în ultimul rând, “să (ne) împartă tot ce avem mai bun de dăruit semenilor noştri.
Dar, Doamne, ce greu înţeleg unii matematica! Şi ce abstract!
Simt că îmi sunt cuvintele neînţelese şi de prisos şi asta e datorată mie.
Cum spune şi Cioran, scrierile sunt şlefuite, sunt îmbrăcate frumos, sunt neadevărate (tocmai din cauza asta).
Am avut în minte mai mult decât am transmis şi aş putea spue infinit mai multe lucruri despre. Ştii tu prea bine cum stau treburile în domeniul ăsta.
Doar că eu mi-am dorit ca hârtia aceasta virtuală să preia sânge, durere, să mă salveze de la şi din exprimări. Şi să fie totul mai uşor, aşa cum am şi gândit în articol.
La nesfârşit.
:-)
Esti cumva acel Alexandru de la situatii de urgenta?
@Hogas Irina: Nu știu dacă sunt acel Alexandru, dar lucrez în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „BANAT” al județului Timiș.