Lumina umană
E fascinant creierul uman. E fascinant felul în care fiecare informaţie îşi găseşte câte o cale printre neuroni şi cum fiecare cale care nu e în acordul altui individ caută alte căi pentru a urma o logică.
Vorbind cu o prietenă am realizat că mă încadrez perfect în categoria oamenilor care amăgesc alţi oameni. Vezi tu, privind de sus, fiecare om are percepţia asupra celorlalţi oameni diferită de percepţia asupra propriei persoane. Fiecare dintre noi crede în el însuşi, fiecare ins are creată o echipă de gânduri despre el. Aceste gânduri nu sunt întotdeauna conforme cu realităţile exprimate de noi, dar noi nu putem trăi fără a fi îngrădiţi în ele. Ne considerăm în diverse feluri: buni, inimoşi, altruişti, speciali, complecşi, interesanţi. Simţim că merităm multe şi ne dorim din ce în ce mai multe. Mai mult ca sigur caracteristicile fiecăruia sunt evidenţiate, sunt exacerbate. Sau, dimpotrivă, mini
malizate şi ascunse printre temeri şi timoraţii grave. E fascinant cum s-a dezvoltat creierul uman, sunt fascinante drumurile parcurse şi felul în care am evoluat. Sau involuat, luaţi-o cum vreţi…
Cert e că pe mine mă fascinează boala aceasta pe care o trăim, e superbă!
Şi, totuşi, să nu fim atât de categorici!
Nu toti au o parere exceptionala despre ei, nu toti se incred in suprematia personala, desi, aceasta neincredere in ei poate fi daunatoare, se pot contempla pe ideea ca ei nu-s buni de nimic (sau aproape de nimic) si se pot auto-distruge.
No, acum, cred ca e bine sa ne vedem si partile bune ale noastre, si partile rele, doar de asta avem creier, sa-l punem sa gaseasca rezolvare tuturor intrebarilor ce ni le punem.
@Pavel:
Te salut! Asta spuneam şi eu într-o propoziţie, dar în alte cuvinte. Sper ca oamenii să nu se contempleze pe idei distructive. :-)
Seară frumoasă!
bai, e o tema… oricum, Hegel a delimitat-o clar – intalnirea intre doi oameni nu e altceva decat un prilej de a domina…
@kaos:
Salut şi bine ai venit!
Legat de Hegel te cred pe cuvânt şi sunt în asentimentul ideii lui.
@Alex : Salut – Hegel avea mai multe idei…
@kaos:
Mai mult ca sigur, dar eu mă refeream la ideea enunţată de tine cum că întâlnirea dintre doi oameni nu e altceva decât un prilej de a domina. Comunicarea… :-)
La bună auzire!
e fascinant, după cum precizezi şi tu, creierul uman. Însă tot ceea ce se întâmplă se întâmplă datorită unei relaţii de interfuncţionalitate între toate organele corpului, pentru ca mai târziu creierul să proceseze informaţia, să o transmită la centrii nervoşi şi să o transforme în impuls, pe care îl producem cu ajutorul sistemului locomotor.
Da, fiecare om are modul lui de a se autocaracteriza şi părerile diferă. Există şi posibilitatea ca un om, care are o altă părere despre oamenii din jur, să aibe una total diferită faţă de el, poate mai negativă. Nu sunt de acord, însă, cu afirmaţia ta.. “fiecare crede în el însuşi” ..ai să vezi că sunt oameni ale căror încredere în sine este mică sau deloc. Există foarte multe tipuri de oameni, personalităţi.. şi fiecare te poate ajuta să înţelegi lucruri noi.. Aşa că.. printre altele, o bună modalitate de a analiza “creierul” unui om..reprezintă vizionarea activităţilor fizice, verbale pe care acesta le precedă.
@zidanela:
Probabil că ai dreptate, că oamenii reprezintă doar nişte reacţii între organe, dar pentru mine creierul e mai mult decât atât. Asta la un nivel ideal, utopic, meditativ. Nu vreau să cred că reprezentăm doar impulsuri electrice, vreau mai mult decât atât.
Legat de faptul că fiecare om crede în el, ai să râzi… Din punctul meu de vedere chiar şi cei încercaţi, care nu mai au încredere în propriile resurse sunt oameni care cred în ei mai mult decât oricine altcineva. N-aş putea să explic asta în cuvinte sau poate nu în cuvinte puţine… iar acum îmi lipseşte capacitatea.
Şi da, iubesc vizionarea.
Oamenii sunt fascinați cu totul… nu doar creierul…
Sau am studiat eu prea multă anatomie a creierului și psihologie și s-a pierdut o parte din mister și fascinație…