Hei!
Eram tânăr și mai neghiob atunci, dar nu acesta e motivul pentru care am sângerat atât de mult. S-a întâmplat de dorul tău. Ca să pot viețui, m-am hotărât să nu mai părăsesc cochilia aceea imensă, spațiul meu minunat de intim care reprezenta sentimentul pe care încă ți-l port, precum cea mai frumoasă haină preferată.
De altfel, sunt sigur că structura ta nu e menită unui dor și unei frumuseți sentimentale precum cea din atenția și spiritul meu, dar nu asta e important. N-aș vrea să murdărim simțirile acestea cu certuri derizorii despre cine și cum are puterea să renunțe la el.
Eu doar te iubesc!
frumos din partea ta cea mai sincera declaratie :)
imi place….
Husaru, te lasi descoperit? :P
@verdedeparis: Se poate :-)
Deși eu încerc să mă acopăr.
simplu, sincer si atat de suav…
Despre cine este vorba în “propoziţie”? Persoana asta există sau e ideală doar? (întrebare cam retorică)
Şi da, eşti neghiob. Sau na… erai. :P
@Ralu: Tu ce crezi, există? :-)
@anny anny: Mulțumesc! Îmi place senzația pe care ți-a lăsat-o textul ăsta.
Daca nu exista, ma ofer eu…eu suport destul de bine asemenea declaratii. Chiar foarte bine!
:)
@sophie: :-)