Eram tânăr și mai neghiob atunci, dar nu acesta e motivul pentru care am sângerat atât de mult. S-a întâmplat de dorul tău. Ca să pot viețui, m-am hotărât să nu mai părăsesc cochilia aceea imensă, spațiul meu minunat de intim care reprezenta sentimentul pe care încă ți-l port, precum cea mai frumoasă haină preferată.
De altfel, sunt sigur că structura ta nu e menită unui dor și unei frumuseți sentimentale precum cea din atenția și spiritul meu, dar nu asta e important. N-aș vrea să murdărim simțirile acestea cu certuri derizorii despre cine și cum are puterea să renunțe la el.
Eu doar te iubesc!
Aş vrea să despic curcubeie,
Să-mprăştii culoare şi sens,
Iubirii să-i dau roş intens,
Oranjului gust de femeie.
Cuiburi flămânde de pui
Și dorinţe ce cresc doar peren,
Lacrimi pizmaşe cu galben
Şi pânzele verzi fug hai-hui.
Citeşte în continuare »
Sunt un om al cuvântului, nu al științei exacte, nici al istoriei sau geografiei. Sunt un om al literaturii, al sensului, al lucrului nescris și al sentimentului. Sunt un om care aparține realității și, totodată, întrebării. Mă lupt și împletesc cu sinceritatea față de propria persoană, una dintre cele mai grele sincerități, singura pe care doresc să o desăvârșesc până la cel mai intens nivel. Îmi pun probleme nu existențiale, ci personale, intime, ciudate și simple, dureroase și grele, cu răspunsuri multe și foarte colorate, alteori gri.
Citeşte în continuare »
« Articolele anterioare« Articolul următoare
10 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: hei!, inimi și pasiuni, te iubesc