Îmi place să-mi încarc telefonul în maşină. Îmi place să evadez – e impropriu ce scriu – din locurile în care-mi petrec timp. Nu pentru că aş fi plictisit sau pentru că nu mă mai satisface peisajul. Îmi place călătoria. Ador să alerg, să las în urmă gospodării întregi spre alte locuri, spre alte cuvinte, spre alte limbi, sau aceleaşi, dar rostite altfel. Îmi place peisajul, ador cerul, iubesc apa şi lumina. Sfidez întunericul şi îmi satisfac pofta de a cunoaşte tot mai mult prin călătorie, prin pantofii care-mi bătătoresc calea şi prin sufletele perene de lângă mine. Îmi place depărtarea, îmi place apropierea, îmi place călătoria. Ador să observ, ador să interacţionez, ador să ador.
Îmi place să ajung undeva şi îmi place să am libertatea de a nu-mi pune întrebarea cât e ceasul, cât e timpul, cât e ziua.
Drumuri netede şi la bună auzire!
E şatenă, are ochii verzi şi câţiva pistrui care-i împlinesc chipul, privirea blândă şi caldă şi colţurile buzelor expresive, care conchid într-un zâmbet fericit. Citeşte o carte pe o bancă de lângă musée du quai Branly din Paris. El o zăreşte de la câţiva metri distanţă şi zâmbeşte, chiar dacă ea nu l-a văzut încă. Un zâmbet real.. Se aşează lângă ea şi o priveşte în ochi. Ea pare surprinsă, de parcă ar fi prima oară, ca după un timp ireal, după nişte clipe de nemăsurat, să-i reverse amor şi căldură, să-l sărute franţuzesc în timp ce-i atinge chipul şi să-l recunoască ca partener.
Pentru mine clipele acelea alcătuiesc o secundă din starea pură. Zâmbet.
[poza]
M-am
îndrăgostit!
Nu de cineva, ci de un loc din această minunată lume. Mai exact: nu de un loc, ci de un colos. De un „munte”, de o apă, de o capitală, de un spaţiu, de o idee, de o întreagă istorie. Am simţit pentru prima oară că îmi doresc cu adevărat să trăiesc în alt loc decât în iubita mea Românie.
Nu pot defini Parisul. N-am văzut, n-am simţit destul. Nu sunt în măsură să fac asta. Forţă, dorinţă, pulsiune sau chef de viaţă? Libertate, simţire, sexualitate? În mod sigur câte puţin din fiecare şi mult mai mult decât atât.
Citeşte în continuare »
« Articolele anterioare« Articolul următoare
Îmi place să-mi încarc telefonul în maşină. Îmi place să evadez – e impropriu ce scriu – din locurile în care-mi petrec timp. Nu pentru că aş fi plictisit sau pentru că nu mă mai satisface peisajul. Îmi place călătoria. Ador să alerg, să las în urmă gospodării întregi spre alte locuri, spre alte cuvinte, spre alte limbi, sau aceleaşi, dar rostite altfel. Îmi place peisajul, ador cerul, iubesc apa şi lumina. Sfidez întunericul şi îmi satisfac pofta de a cunoaşte tot mai mult prin călătorie, prin pantofii care-mi bătătoresc calea şi prin sufletele perene de lângă mine. Îmi place depărtarea, îmi place apropierea, îmi place călătoria. Ador să observ, ador să interacţionez, ador să ador.
9 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: călătorii, drumuri, natură, plimbări, spaţiu