De ce citesc?

de Alexandru Husaru în 15 March 2011 la 13:00

Citesc pentru că-mi plac imaginile semiconturate din minte, citesc pentru că aflu și pentru că, în timp ce o fac, pot să pictez. Citesc pentru a auzi cu mintea, pentru a vedea doar cu creierul și pentru a înțelege cu sufletul.

Citesc pentru că-mi place să fiu și pentru că-mi place să înțeleg și cum sunt alții.

Citesc pentru a mă dezvolta, citesc pentru că iubesc limba mea română și pentru că ador cuvintele înșiruite care dau atât de multe, frumoase și colorate forme și sensuri.

Mici diferențe între sexe

de Alexandru Husaru în 06 January 2011 la 22:42

În mare parte acționăm aproape identic, sesizăm aceiași stimuli și răspundem la aproape aceleași chestii vizuale. Majoritatea noastră umană are principii, limite, gândește în moduri felurite proprii, are așteptări, dorințe și frici. Undeva, pe anumite niveluri, ne diferențiem. Modul în care ne asemănăm sau ne diferențiem depinde de punctul de vedere prin prisma căruia privim viața, precum și lucrurile.

Citeşte în continuare »

2000

de Alexandru Husaru în 12 December 2010 la 21:55

„Aș vrea să fiu o întrebare fără niciun răspuns,

Aș vrea să iau forma inexistentului, conturat de limitele infinitului.

Aș vrea să fiu uitarea

ce se naște din moartea unei iubiri,

Să trec, ca o umbră fără întuneric,

Printre picăturile de lumină

Ale unei nopți ce încă NU a existat.

Citeşte în continuare »

Privilegiul omului viu

de Alexandru Husaru în 19 November 2010 la 23:23

Mult timp am crezut că într-o relație sentimentală eu sunt cel care crează amor, cel care înfăptuiește iubire. Asta în ideea în care aproape de fiecare dată am crezut că cel mai mult depinde de mine. Pe persoanele cu care nu am putut clădi iubire – așa cum știu că există sau așa cum am trăit-o – le-am blamat, considerând că e vina lor faptul că nu mi-au putut trezi sentimente nobile, reale și că sunt absolut vinovate de faptul că eu n-am putut să-mi manifest felul bogat de a iubi, de a simți…

În fapt, de-a lungul vieții mele, dacă nu am simțit tot, nu am oferit tot. Așa mi-a fost natura, așa am fost învățat sau așa am furat învățătură de la oamenii care mi-au împlinit cunoașterea și, implicit, viața. Cert e că așa m-am dezvoltat de-a lungul timpului.

Citeşte în continuare »