Citesc pentru că-mi plac imaginile semiconturate din minte, citesc pentru că aflu și pentru că, în timp ce o fac, pot să pictez. Citesc pentru a auzi cu mintea, pentru a vedea doar cu creierul și pentru a înțelege cu sufletul.
Citesc pentru că-mi place să fiu și pentru că-mi place să înțeleg și cum sunt alții.
Citesc pentru a mă dezvolta, citesc pentru că iubesc limba mea română și pentru că ador cuvintele înșiruite care dau atât de multe, frumoase și colorate forme și sensuri.
În mare parte acționăm aproape identic, sesizăm aceiași stimuli și răspundem la aproape aceleași chestii vizuale. Majoritatea noastră umană are principii, limite, gândește în moduri felurite proprii, are așteptări, dorințe și frici. Undeva, pe anumite niveluri, ne diferențiem. Modul în care ne asemănăm sau ne diferențiem depinde de punctul de vedere prin prisma căruia privim viața, precum și lucrurile.
Citeşte în continuare »
„Aș vrea să fiu o întrebare fără niciun răspuns,
Aș vrea să iau forma inexistentului, conturat de limitele infinitului.
Aș vrea să fiu uitarea
ce se naște din moartea unei iubiri,
Să trec, ca o umbră fără întuneric,
Printre picăturile de lumină
Ale unei nopți ce încă NU a existat.
Citeşte în continuare »
« Articolele anterioare« Articolul următoare
8 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: a citi, de ce citesc?