Despre mine

Mi-ar fi greu să mă descriu fără să par infatuat. Pornind de la acest lucru vă mărturisesc că nu voi menaja deloc felul în care mă voi descrie:

Din trecut

M-am născut pe 23 iulie, pe la orele 21:30, într-o zi de sâmbătă a anului 1983, în Timişoara, un oraş pe care am ajuns să-l colind şi îndrăgesc foarte mult. Am copilărit tot aici, într-un mediu plăcut, lângă o şcoală (Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 6) dotată generos cu terenuri de fotbal, baschet, handbal şi volei. Mi-am petrecut copilăria jucându-mă, inventând şi descoperind tot ce mă înconjoară şi, din fericire, încă n-am ajuns să descopăr tot.

Am fost un copil zglobiu, un copil fără astâmpăr, care întotdeauna şi-a dorit tot mai mult. Mi-au plăcut cărţile şi am citit mult, începând cu clasa I. Cu timpul am uitat această îndeletnicire, ocupându-mă, de pe la 13 – 14 ani, cu diverse scrieri copilăreşti, de omuleţ care vrea să descopere fiecare domeniu accesibil şi interesant. Am redescoperit-o de curând (plăcerea de a citi) şi tind să cred şi sper că nimic nu mă va mai face să o pierd.

Mi-a plăcut psihologia, dar n-am studiat-o la nivel avansat. Mi-au plăcut oamenii, i-am privit, i-am ascultat, le-am vorbit, am trăit şi trăiesc în continuare cu ei, minunându-mă, pe zi ce trece, de capacitatea şi incapacitatea multora dintre aceştia.

Am iubit de mai multe ori, cu spiritul, cu mintea şi cu trupul şi am căutat întotdeauna idealul în dragoste. Încă îl mai caut.

Am avut prieteni foarte buni, prieteni desăvârşiţi, care m-au înţeles şi pe care i-am înţeles, chiar dacă viaţa ne-a dus, ulterior, pe făgaşurile noastre proprii, independente.

În prezent

Sunt, în primul rând, un om liber, un Leu care crede în forţe presus înţelegerii noastre şi în faptul că universul ascultă dorinţele interioare cele mai arzătoare ale fiecăruia dintre noi.

Sunt un om extrem, principial, exagerat, cu dorinţele (relativ normale) accentuate. Adică: tot ceea ce oamenii îşi doresc, eu îmi doresc să fie mai calitativ, mai bine, aproape de perfecţiune.

M-aş putea numi romantic, un om de modă veche, un perfecţionist care caută desăvârşire în fiecare domeniu apropiat lui. Apreciez onoarea, integritatea morală şi lealitatea.

Cred în Dumnezeu, într-o forţă divină, dar nu cred în Biblie şi nici în religie. Nu militez într-un mod extrem de vehement împotriva acestora, doar că nu sunt adeptul lor. Nu sunt ateu, dar ştiu că religia nu e ceva inventat pentru mine, pentru felul meu incisiv în dorinţa de a nu mă simţi îngrădit şi nici pentru gusturile mele.

Sunt parte a tot ceea ce-mi doresc şi, ca orice om, sunt în stare de aproape orice. Mă bucur din lucruri mărunte şi tot acestea simt că-mi condimentează viaţa. Ofer multe şi am pretenţii mult prea mari, poate peste măsura ofertei mele. Sunt calm în situaţii de tensiune sau criză şi ştiu să reacţionez rapid în faţa unor probleme iminente, dar mă enervez din lucruri mici, din nimicuri, în momente în care nici nu ar trebui să mă agit.

Scriu despre absolut orice îmi trece prin minte, exact în momentele în care am chef, şi nu mă interesează să mă fac înţeles pentru un public ţintă general. Prefer calitatea în pofida cantităţii şi aşa-mi şi doresc să rămân. Aşa sunt şi în viaţa de zi cu zi: am oameni de calitate lângă mine, dar din ce în ce mai puţini.

Mai mult ca sigur supăr şi jenez, de foarte multe ori, prin felul meu de a fi, prin faptul că nu accept decât adevărul, prin ceea ce scriu, prin ceea ce gândesc şi arăt, şi asta pentru că sunt omul care face puţine compromisuri. Pun accent pe părerile oamenilor, dar nu sunt uşor de influenţat. Debordez de bun simţ şi uneori sunt timid, chiar dacă nu toată lumea poate vedea asta.

Sunt atent la detalii şi sunt un om de încredere. Nu-mi plac oamenii limitaţi, falşi şi fandosiţi şi urăsc în mod exagerat lipsa de onestitate.

Sunt uneori acid, rău, alteori caustic, mai ales atunci când sunt agasat sau supus unor tâmpenii. Nu dau uşor explicaţii în legătură cu mine şi cu ceea ce gândesc, deşi uneori mă regăsesc vorbind mult. Mă consider altruist şi bine intenţionat.

Sunt extrem de individual şi specific şi-mi desfăşor în libertate majoritatea fanteziilor.

Mă joc formal, ca fiecare om, dar sunt, per ansamblu, un om serios. Îmi place dragostea, o savurez şi o creez din fiecare particulă a mea. În dragoste joc senzaţional, în dragoste mă regăsesc şi simt că sunt sfârşit fără iubire. Iubesc arzător, specific unui Leu, impulsiv, creator şi fără inhibiţii. Am pretenţii exagerate şi în amor, dar nu-mi doresc să le schimb sau diminuez. Consider că dacă există un domeniu în care nu trebuie să fac compromisuri mari acesta este. Pentru a considera că ea este Ea trebuie să se întâmple mult mai mult decât o simplă serie de compromisuri.

Am o fixaţie obsesivă legată de numărul 23, începând din copilărie, care s-a acutizat în timp ce m-am maturizat.

Per ansamblu, sunt un om bun pentru oamenii buni din jurul meu şi un om rău pentru oamenii răi cu care interacţionez.

Militez pentru scrierea corectă a cuvintelor în limba română şi nu în formule prescurtate sau împrumutate din alte limbi de circulaţie internaţională, sau alte prescurtări pentru internet.

Nu am culoare politică şi – chiar dacă aşa avea – jurnalul acesta nu este creat pentru asta şi nici pentru a convinge pe alţii despre crezurile mele. Comentez, ca orice om, despre politică în spaţiile mele intime, cu familia şi prietenii. Natura funcţiei pe care o exercit îmi îngrădeşte dreptul de a-mi manifesta public convingerile politice, dar asta nu mă frustrează. Pentru mine sunt toţi o apă şi-un pământ.

Duc lipsă de timp.

Visez, trăiesc, scriu şi zâmbesc des. Cui merită.

Spre viitor

Cu paşi mari şi repezi (din păcate aşa-i simt) mă îndrept spre un viitor care-mi doresc să fie încununat de împliniri mai puţin materiale. Îmi doresc o familie caldă, urmaşi inteligenţi şi frumoşi, înţelegere şi comuniune, comuniune între mine şi toate categoriile cu care-mi interacţionează simţirea. Pe plan material şi profesional am toată puterea de care am nevoie pentru a realiza ceva şi sunt sigur că mă voi stabili într-un loc în care voi excela, pentru că aşa mi-e felul. Nu mă mulţumesc cu puţin, cu atât mai mult în ceea ce mă priveşte, atât pe mine cât şi pe oamenii apropiaţi mie. Toate acestea pentru că sunt, într-un fel uman şi, sper, nelipsit de altruism, extrem de egoist.

Motivaţia: de ce un jurnal electronic?

Pentru că aici pot crea, pentru că aici sunt liber să scriu exact ce, cât şi cum gândesc, pentru că aici nu pot murdări cu pete de cerneală şi nici nu găsesc colţurile îndoite. Pentru că, începând de la 13 ani, am foarte multe întrebări, pentru că am şi mai multe necunoscute legate de lumea aceasta, a noastră, pentru că vreau din toată fiinţa mea să găsesc starea pură şi să o împărtăşesc semenilor mei, pentru că am idealuri şi pentru că lupt pentru ceva. Pentru că vreau să ştiu exact pentru ce lupt. Pentru că mă formează şi mă ajută să mă cunosc tot mai bine. Totodată, pentru că aici îmi pot nuanţa ideile, îmi pot rescrie viziunile infinite şi pot cuantifica şi împlini multe dintre visurile mele. Pentru că mă dezvălui, pentru că îmi doresc, pentru că nu e deloc uşor şi pentru că pot.