inimi şi raţiuni.

de Alexandru Husaru în 14 April 2010 la 22:54

E paradoxal, după o viaţă sentimentală relativ decadentă, dar plină ochi de iluzii, de cearceafuri şi prosoape murdărite, de hoteluri şi tot soiul de locuri noi, de planuri pierdute şi călătorii realizate, de zâmbete, înţelegere şi neînţelegere, de săruturi şi jocuri noi şi totuşi drastic uzate, să-ţi doreşti să exişti doar pentru o femeie.

După perechi-perechi de papuci schimbaţi alături de tot felul de fiinţe moi şi calde, dragi şi de neînduplecat, după buze şi sexe, după locuri şi gânduri, după sentimente gândite şi răzgândite, care la un moment dat îţi rămân mici şi-ţi strâng elucubrant sufletul, am ajuns la momentele în care-mi doresc să-mi lipesc cunoştinţele medii în cea mai fericită formă şi să le împărtăşesc unui singur suflet.

Am pierdut fineţuri din puterile fizice şi intelectuale, am ostenit şi m-au obosit comunicările terestre. Mi-am descoperit dorinţa înverşunată (şi totuşi roz) de a-mi încropi o fâşie de pământ cu omul drag mie şi de a înfiripa, după atâta căldură (şi totuşi boală), o dragoste caracteristică sumei dintre tu şi eu.

Pentru totdeauna.

Dragostea omului trecut prin viaţă

de Alexandru Husaru în 22 March 2010 la 10:39

„Zîmbetul ei cu iz de trădare merită zbuciumul bărbatului… Ea ştie şi el va crede! Din ştiinţa ei şi crezul lui, paradoxal, se naşte DRAGOSTEA!”

Citeşte în continuare »