Haosul din zona lăuntrică
„Bujorii rând pe rând se răsfirară
Căzând pe masă-n luciul ei oval,
Neştiutorii c-au început să moară
În blidul lor albastru, de cristal.”
(Tudor Arghezi – Bujorii rând pe rând se răsfirară)
Un mod absolut eficient de a face un lucru în adevăratul lui sens, cuprinzător, e să încerci să nu-l mai înţelegi şi să începi să-l cunoşti de la bază. Pentru a stăpâni bine un domeniu, un om trebuie să radieze toate lucrurile pe care le-a auzit, crezut sau discutat despre respectivul subiect, să-şi caute cele mai obiective şi de netăgăduit surse de informare şi să le preia ca şi cum nu le-ar fi cunoscut niciodată.
Să ne lăsăm, aşadar, îmbrăţişaţi şi ghidaţi spre haos, pentru că din haos vom putea culege mult mai uşor învăţămintele. Haosul, paradoxal, este una dintre căile cunoaşterii. Iar eu anul acesta am simţit mult, mult haos. Şi din el vreau să ies învăţat, precum un copileţ care a priceput alfabetul şi care-şi doreşte să cunoască tot mai mult.
La nesfârşit.
[poza]
“anul acesta am simţit mult, mult haos. Şi din el vreau să ies învăţat(ă)”
You and me both, brother. :)
@Ralu:
>:D< gândăcel.
Un copilet ?!
Dar ontopic : haosul creaza dependenta. A se consuma cu moderatie.
@Mircea Popescu:
Nu mă aşteptam să te găsesc printre paginile mele.
– Nu mai lua totul ca la carte! spuse omul care le lua pe toate ca la carte.
Odată ce-ai consumat haos nu te mai poţi întoarce uşor la ordine.