Fiecare dintre noi
Blestemaţi, să fim unici,
Fiecare, în felul nostru…
Totuşi, să reprezentăm, individual,
Toată lumea.
Ce cruzime din partea divinităţii…
Fiecare dintre noi e universul
Fiecare dintre noi e propriul Dumnezeu,
Ficare îşi trăieşte spaima colectivă,
Panica şi întrebările, suferinţa individuală.
Şi, da, fiecare dintre noi,
Trage, după el,
Întregul univers,
Care se prăbuşeşte.
De cite ori citesc ceva de la tine citesc si printre rinduri, ai dreptate in cele ce scrii, dar nu stiu parca ma cuprinde o frica. Intru intr-o stare de melancolie… Duminica placuta! ERZSI ZEDIU
@Erzsy Zediu:
Duminică plăcută! :-)
Asta îmi aduce aminte de vechiul site, cel negru şi roşu, cu poezii and stuff… Ya know… :)
@Ralu:
I do, Ralu :-)
Mi-e dor să scriu poezie…
Frumoase versuri şi mult adevăr în ele! Iar ceea ce pare a fi un…”blestem”, poate fi chiar înălţarea fiinţei umane spre “zenitul” divinităţii!
Numai bine!