Vinovat de iubire
N-am urmărit mișcarea în mediul online despre moartea lui Adrian Păunescu. Nu mă interesează.
Nu sunt genul de om care să scrie aici la diferite întâmplări nefaste sau evenimente, la decese, probleme ale oamenilor cunoscuți sau ale vedetelor, la știri sau alte chestii de genul acesta.
Nu am reacție la lucrurile comune, eu scriu despre nebuniile și gândurile care-mi dau bătăi de cap. Când scriu, scriu să-mi adap rana din suflet, mulțumirile și nemulțumirile și încerc să-mi răspund întrebărilor.
Trecând peste explicația asta, vreau să vă vorbesc despre ceea ce reprezintă Adrian Păunescu pentru mine. Nu voi judeca nicicum calitatea lui umană, ci doar cea artistică, precum și planul personal dintre creația lui și eu însumi, ca om.
Am crescut citind Păunescu, din conjunctură sau din atracție, nici nu-mi mai aduc aminte. Am rămas cu ideea că este un autor excepțional, că este un artist de necontestat, pentru că mi-a făcut ochii sufletului mult mai mari și mai blânzi. Nu aș putea judeca intelectualitatea acestui om, vanitatea exagerată sau hrana din care s-a îndestulat. Mi se pare aprioric să fac asta. Totodată, nu voi judeca oamenii care vor judeca felurile lui umane.
Eu vreau doar să-ți mulțumesc, domnule Adrian Păunescu, pentru faptul că ai fost, pentru faptul că în afara părinților mei, ești și vei rămâne primul om care mi-a deschis ochii spre un alt fel de …, spre un alt mod de a gândi, spre emoție, spre armonie cu natura, cu iubirea, cu sufletul, cu trăirea. Mi-ai arătat viziune, m-ai făcut un om care să perceapă și emită simboluri. M-ai făcut să lăcrimez și m-ai făcut să înțeleg, mi-ai deschis drumul spre a crea și mi-ai colorat – mai demult – pantofii în roșu aprins.
Pentru toate cele pe care nu pot să le rostesc sau scrijelesc virtual te rog să mă ierți. Și pentru cei care vor huli calitatea ta vreau să știi un lucru: timpul le cerne și discerne pe toate.
Îmi pare rău, îmi pare rău că ai plecat.
[poza]
Foarte frumos ai scris despre Adrian Păunescu :). Într-adevăr a fost o valoare pentru România și a lăsat în urmă o operă extraordinară și demnă de studiat.
Gand la gand am fost, Alex. Deplang plecarea lui Paunescu din familia mea de oameni dragi… Si n-am sa las flacara sa se stinga in inima mea!
http://oanabarbu.com/vanare-de-vant
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase dedicate lui.
@Oana Barbu:
Oana, oamenii ar putea înțelege greșit faptul că tu mi-ai mulțumit pentru niște cuvinte dedicate lui Adrian Păunescu.
Dar eu nu.
Eu îți mulțumesc pentru „Iar eu sunt nebuna lor, intr-o vanare continua de vant…”.
Pentru că și eu sunt nebunul lor și voi fi nebunul lor pentru totdeauna.
zici că ai crescut citind Păunescu, păi de ce nu bagi câteva versuri…?
@mariusrusu: De-ale lui sau de-ale mele pentru el? :-)