Apreciativ
Cel mai mult mă deranjează la curve nu faptul că sunt curve (pentru că asta-mi place la ele – într-un fel), ci faptul că nu îşi asumă lucrul ăsta. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, lucrurile ar fi mult mai simple în cazul în care acestea din urmă şi le-ar asuma. Singurul lucru de care mi-e frică e faptul că ele şi-ar putea pierde această calitate în cazul în care şi-ar asuma faptul că sunt curve.
P.S.: Ştiţi voi, nu toate femeile sunt… dar să nu uităm înscrisurile marelui* Bonaparte.
*mare la sfat, nu la stat.
ai dreptate :))
imi place blogul tau :)
CÚRVĂ, curve, s. f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră.
Ai definit perfect cuvântul, cred că fără să vrei. Dacă ar zice “Da, bă! Îs curvă, bă!”, n-ar mai fi curve adevărate, nu? Aşa că lasă fetele în pace. :-)
@vlad: Mulțumesc! :-)
@Ralu:
Corect, remarca cu femeile era o frustrare de-a mea.
În prima parte mă refeream la curvele de zi cu zi. Și da, ai dreptate, nu am citit definiția cuvântului.
Ntz, ntz! Mie nu imi place deloc cuvantul asta, dar imi place si mai putin faptul ca din nefericire, e folosit des si fara sens. Nu ma refer la tine acum, ci la oameni in general. Cum le mai place oamenilor sa arunce prajitura cu noroi fara a se gandi ca noroiul improasca si se poate sa ajunga si pe ei, cei care arunca.. (:
@verdedeparis:
La care cuvânt te referi, cel din titlu sau „curve”?
Tata avea o vorba: “Curva-i aia care nu se culca si cu tine”. Ca cica asa ar “judeca” barbatii.
Cică… :-)
Nu știu, eu nu-s chiar bărbat.