Alexandru Husaru » Alexandru Husaru
 

ETA2U – O întâlnire cu succes!

  • de Alexandru Husaru în 11 November 2013 la 15:26
  • În 6 iulie 2013, orele 13:23, mă prezentam cu laptopul proprietate personală la Eta-2u Service din Timișoara, pe strada Gheorghe Dima, numărul 1.eta2u logo

    Laptopul meu prezenta artefacte la pornire și, cum ulterior s-a dovedit, avea probleme cu placa video (se dezlipise).

    După ce am lăsat laptopul la reparat, m-am perindat prin Târgu Mureș (curs de intervenție la dezastre majore) și apoi prin țară, prin concediu. La întoarcere am avut neplăcerea de a afla că datele mele au fost pierdute – se pare că și hard-diskul era defect.

    După mai multe discuții cu responsabilii de service am aflat că se pot recupera la o firmă din Ungaria. Neavând posibilitatea de a-mi recupera datele și având în vedere că hard-diskul s-a defectat chiar în service, am purtat discuții cu domnul Dan Magdalin – șeful compartimentului Service InHouse, care m-a prezentat, ulterior, domnului director general – Romulus Lucaciu, cu care am convenit că firma va suporta cheltuielile de recuperare a datelor (având în vedere calitatea datelor care se aflau pe acest hard-disk). După o săptămână de la aceste discuții am aflat că datele au fost recuperate integral și, tot atunci, am avut plăcuta surpriză să aflu că nu mi-au fost taxate nici repararea plăcii video și nici costul hard-diskului care a înlocuit hard-diskul defect.

    eta2u - Fisa iesire

    Pe această cale doresc să mulțumesc firmei Eta-2u, domnului Romulus Lucaciu, în special, precum și domnului Dan Magdalin, oameni care după câteva discuții s-au dovedit a fi foarte rezonabili și înțelegători.

    Așadar, recomand cu multă căldură service-ul Eta-2u din Timișoara, strada Gheorghe Dima, numărul 1, un loc unde mi-am rezolvat mai multe probleme de natură informatică de-a lungul vremurilor!

     
     
     

    Helen Folasade Adu – Honor confers your crown

  • de Alexandru Husaru în 20 May 2011 la 9:43
  • N-am scris niciodată ceva consistent despre ea. N-am vrut, n-am putut sau n-am încercat niciodată cu adevărat. Totuși, ceea ce simt în privința ei e precum texturile unor diferite materiale, de la fin la subțire, la gros, la plin, la nemăsurat și nemăsurabil. E ca și cum aș prinde între arătător și degetul mare sentimente și ar trebui să le explic textura.

    Helen Folasade Adu (Sade) e pentru mine o ființă asexuată. Ca persoană nu îmi exprimă sex pentru că ceea ce simt față de ea e presus senzației fizice. Pentru mine Sade e un suflet care exprimă iubire, pasiune, senzații, paradis, soare, lumini, sentimente. Sentimente și lucruri cu adevărat DE NECUPRINS.

    De mai multe ori destinul mi-a arătat că ea e hărăzită să fie diva mea, artistul pe care am cum să-l înțeleg – din punct de vedere al creației – și care, într-un fel sau altul, are să-mi marcheze existența, are să mă inspire, la fel cum pentru alții, desigur, există alte persoane cu alte structuri și de alte naturi, cu alte îndeletniciri și care le exprimă poate la fel de mult sau chiar mai mult.

    Am fost în Praga, la concertul care a avut loc în data de 14 mai 2011. Cuvintele sunt de prisos și asta nu o zic ca un clișeu. Pur și simplu simt că n-are sens să explic sau să încerc să cuprind în cuvinte ce am văzut, ce am simțit.

     

    Cert e că după un drum relativ lung, după niște zile obositoare și după un concert care ar trebui să te facă să te simți obosit, la final, la ieșire, mă gândeam cu drag și dor că mi-aș dori să o revăd și că mi-aș dori să retrăiesc din nou un concert de-al ei. Sade e un artist desăvârșit, echipa ei e formată din oameni profesioniști, oameni cu pasiune și muzică prin vene. Și asta s-a simțit, s-a simțit cu intensitate, s-a simțit constant și frumos, neaglomerat.

    Mi-am îndeplinit un vis și ce e ciudat e că mi-aș dori să îl îndeplinesc din nou. Și asta, pentru mine, înseamnă mult.

    Sade, you’re making my soul sing and you’re making me dance… inside.

     
     
     

    Un om lacom

  • de Alexandru Husaru în 03 May 2011 la 22:33
  • O să vă povestesc ceva ce n-a apucat să se întâmple.

    Ea era o femeie șatenă, atât ca podoabă capilară cât și ca fel de a se purta, cu o privire ucigătoare, precum a unei leoaice. Îi plăcea să acapareze, să se ridice în momentele intime peste tine și să te privească precum pe o pradă. Era blândă uneori și oferea afecțiune, dar dezmierda într-un fel de nedescris. Nu precum un răsfăț simplu, pur și simplu intra în intimitatea ta și-ți descoperea poziția în care ți-era cel mai comod, ca apoi să te exploateze și să-ți guste plăcerea. Și aici, la capitolul plăcere, aici intram pe terenul ei.

    Am fost un om nesătul și lacom de când mă cunosc, atât din punct de vedere sexual, cât și din alte puncte de vedere. Mi-a plăcut și-mi place să trăiesc maximul – la aproape tot ce înseamnă plăcere. Nu cred că sunt diferit de alți oameni, cred că mai toți suntem așa. Dar să revin.

    Vă spuneam de femeia asta caldă.

    Îi plăcea să simtă tot ce mișcă, să fie în subiect, la subiect, să se năpustească și să fie activă. Avea tact. Probabil că încă mai are. Îi plăceau uleiurile, gusturile fine, alese, produsele cele mai bune, fructele și sexul fără inhibiții. Îi plăcea ca totul să fie explorat, până la ultimul orificiu și o făcea într-un fel total nevinovat. Confundam intensitatea cu amorul, pentru că îi plăcea totul, într-adevăr, foarte intens. Precum mie. Iar, eu, precum un om foarte timid – cum sunt, făceam schimburi chimice cu ea, meditam, zâmbeam, misterios și dulce, profitam de raporturile noastre naturale, apoi deveneam ordinar și o excitam cu vorbe neperdeluite. Și, înainte de a juisa, îi simțeam disprețul din privire. Iar eu, ca un bivol, mă prăbușeam în aceeași clipă cu ea, impotent și paranoic, dorindu-mi să cunosc ce fapt recursiv se repetă în mintea ei și care e motivul privirii ei pierdute de la sfârșitul iernii noastre. Ce must se prelingea prin mintea ei și, oare, ce miros de struguri pe țărână?

    – „Hai, lucrează-mă!”

     
     
    « Articolele anterioare