Mult timp am crezut că într-o relație sentimentală eu sunt cel care crează amor, cel care înfăptuiește iub
ire. Asta în ideea în care aproape de fiecare dată am crezut că cel mai mult depinde de mine. Pe persoanele cu care nu am putut clădi iubire – așa cum știu că există sau așa cum am trăit-o – le-am blamat, considerând că e vina lor faptul că nu mi-au putut trezi sentimente nobile, reale și că sunt absolut vinovate de faptul că eu n-am putut să-mi manifest felul bogat de a iubi, de a simți…
În fapt, de-a lungul vieții mele, dacă nu am simțit tot, nu am oferit tot. Așa mi-a fost natura, așa am fost învățat sau așa am furat învățătură de la oamenii care mi-au împlinit cunoașterea și, implicit, viața. Cert e că așa m-am dezvoltat de-a lungul timpului.
Citeşte în continuare »
Sunt un om redundant. Abuzez de cuvânt, de explicație, de sens și non-sens. Încerc, de când îmi pot aduce aminte, să mă încadrez. S-ar putea ca asta să fie o atitudine greșită, dar e din cauza faptului că simt și văd că sunt diferit şi asta pentru că nu creez și nu exist în același fel ca oricine altcineva, ca oricare om de rând. Mă enervează faptul că-mi doresc să fiu comun, ca toți oamenii, că-mi doresc să nu fiu ieșit din tipare și că-mi doresc să fiu înțeles și asimilat de societate precum un om uzual, precum un om normal, precum un om oarecare.
Practic, nu știu multe lucruri. Nu știu dacă e bine sau rău să fii diferit. Nu știu unde, la ce nivel din creierul meu se transformă lucrurile din „real” în „personal” și unde pierd sensurile realității înspre convingerile-mi proprii.
Citeşte în continuare »
Cel mai mult mă deranjează la curve nu faptul că sunt curve (pentru că asta-mi place la ele – într-un fel), ci faptul că nu îşi asumă lucrul ăsta. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, lucrurile ar fi mult mai simple în cazul în care acestea din urmă şi le-ar asuma. Singurul lucru de care mi-e frică e faptul că ele şi-ar putea pierde această calitate în cazul în care şi-ar asuma faptul că sunt curve.
P.S.: Ştiţi voi, nu toate femeile sunt… dar să nu uităm înscrisurile marelui* Bonaparte.
*mare la sfat, nu la stat.
« Articolele anterioare« Articolul următoare
ire. Asta în ideea în care aproape de fiecare dată am crezut că cel mai mult depinde de mine. Pe persoanele cu care nu am putut clădi iubire – așa cum știu că există sau așa cum am trăit-o – le-am blamat, considerând că e vina lor faptul că nu mi-au putut trezi sentimente nobile, reale și că sunt absolut vinovate de faptul că eu n-am putut să-mi manifest felul bogat de a iubi, de a simți…
21 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: căutând starea pură, iubesc viața, privilegiul omului viu