Sunt doar o esență fină care-și caută împlinirea-n sufletul tău.
Pentru a doua oară mă regăsesc dorindu-mi cu adevărat să omor timpul, să ucid fărâmele secundare dintre noi doi. Dar zâmbesc, pentru că știu un lucru ferm, concis și extrem de delicat: destinul e pentru noi. Și asta o poate înțelege puțină, puțină lume. Poate chiar nici noi doi. Te aștept, trist și zâmbitor, în afara spațiului, în afara timpului, în afara plăcerilor noastre și a ochilor tăi cristalini. Te aștept să-mi fii suflet, mângâiere și cărare, să-mi fii leagăn și ursită, liniște și tulburare.
Realitatea conține o luptă continuă cu noi înșine, cu o simplă condiție: să existăm.
Te lipsesc, suflet!
Suntem doi copii cu vârste frumoase, maturi şi eleganţi. Ne privim şi ne dorim, ca doi oameni de sexe diferite, să cunoaştem ce se ascunde în fiecare dintre privirile noastre. Ochii ne zâmbesc și buzele ne îmbie să ne gustăm, la fel cum brațele își doresc să îmbrățișeze fiecare părticică din trupurile noastre tremurânde. Folosim întrebări și replici, încercăm să ne cunoaștem dorințele și să ne înțelegem atitudinile dezvoltate de-a lungul a zeci de ani. Eu pe tine, tu pe mine. Vrem să deslușim, să pătrundem, să știm. Și știm câteva lucruri simple: că seara ne găsește gândindu-ne unul la celălalt, că momentele libere ne aduc în minte clipele frumoase și puține pe care le-am petrecut împreună, că inimile ne bat infinit mai tare atunci când ne zărim, că locurile frumoase ni se par insipide fără celălalt, că muzica sensibilă ne face să zâmbim și să ne dorim, că suflul celuilalt ne face poftă, că zâmbetul și ochii calzi ne fac să visăm la momente fără sfârșit și că putem exista unul pentru celălalt în orice moment greu, ușor sau ciudat din viața pe care ne-o dorim. Pentru viitor lucrurile sunt simple sau complicate. Nu putem ști. Cert e un singur lucru: vom avea întotdeauna un parc, o pădure, un loc, o zi, o seară, un sărut și o dorință pe care o putem împărtăși.
Doar noi doi.
“Open your eyes…” she whispered.
This voluptuous sadness I feel collapses into the memories of a broken smile that never even happened. The time has no edges in this exception of time I live in.
“I’ll open my eyes, babe, but I just want to feel a few seconds more… a few seconds more, just of you.”
She’s a butterfly, she’s a demon, she’s the one I’ll never have the chance to love like a human. She hates me, you know, but she loves me sometimes. She brings all those immense, vivid pleasures, not the bodily kind.
Citeşte în continuare »
« Articolele anterioare« Articolul următoare
Sunt doar o esență fină care-și caută împlinirea-n sufletul tău.
o persoană.
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: ochi cristalini, pisoi așteptând, secunde, sens, sensul destinului, simţire, uciderea timpului, zâmbet