Sunt un om al cuvântului, nu al științei exacte, nici al istoriei sau geografiei. Sunt un om al literaturii, al sensului, al lucrului nescris și al sentimentului. Sunt un om care aparține realității și, totodată, întrebării. Mă lupt și împletesc cu sinceritatea față de propria persoană, una dintre cele mai grele sincerități, singura pe care doresc să o desăvârșesc până la cel mai intens nivel. Îmi pun probleme nu existențiale, ci personale, intime, ciudate și simple, dureroase și grele, cu răspunsuri multe și foarte colorate, alteori gri.
Citeşte în continuare »
Cel mai mult mă deranjează la curve nu faptul că sunt curve (pentru că asta-mi place la ele – într-un fel), ci faptul că nu îşi asumă lucrul ăsta. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, lucrurile ar fi mult mai simple în cazul în care acestea din urmă şi le-ar asuma. Singurul lucru de care mi-e frică e faptul că ele şi-ar putea pierde această calitate în cazul în care şi-ar asuma faptul că sunt curve.
P.S.: Ştiţi voi, nu toate femeile sunt… dar să nu uităm înscrisurile marelui* Bonaparte.
*mare la sfat, nu la stat.
E fascinant creierul uman. E fascinant felul în care fiecare informaţie îşi găseşte câte o cale printre neuroni şi cum fiecare cale care nu e în acordul altui individ caută alte căi pentru a urma o logică.
Vorbind cu o prietenă am realizat că mă încadrez perfect în categoria oamenilor care amăgesc alţi oameni. Vezi tu, privind de sus, fiecare om are percepţia asupra celorlalţi oameni diferită de percepţia asupra propriei persoane.
Citeşte în continuare »
« Articolele anterioare
4 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: căutând starea pură, omul sentimentului, pur și simplu