Blestemaţi, să fim unici,
Fiecare, în felul nostru…
Totuşi, să reprezentăm, individual,
Toată lumea.
Ce cruzime din partea divinităţii…
Fiecare dintre noi e universul
Fiecare dintre noi e propriul Dumnezeu,
Ficare îşi trăieşte spaima colectivă,
Panica şi întrebările, suferinţa individuală.
Şi, da, fiecare dintre noi,
Trage, după el,
Întregul univers,
Care se prăbuşeşte.
Găsesc în om, în persoane apropiate şi în interlocutor câte o particulă fină din starea pură. În fiecare invenţie şi fiecare inventator inerent ei găsesc câte o fărâmă din ceea ce-mi doresc să descopăr în această lume. Ştiu că pierd timp, dar timpul meu pierdut câştigă experienţă şi iscusinţă.
Simt că mă desăvârşesc continuu călătorind, experimentând, cunoscând şi privind tot mai multe, din ce în ce mai multe persoane, locuri şi lucruri. Aşa-mi place mie viaţa, aşa mă desăvârşesc şi aşa vreau să continui.
Citeşte în continuare »
Generaţia mea are ochi şi plase. Noi avem zborurile libere şi gândurile mult mai tranşante.
Generaţia mea caută lumină, caută culoare, adrenalină, gust şi sexualitate. Generaţia mea caută plăcere, informaţie, timp şi odihnă. Generaţia mea caută linişte, senzaţii şi prea puţină cultură. Generaţia mea uită, generaţia mea e încercată, e activă şi reactivă, leneşă, ghidată şi totuşi liberă. Generaţia mea cunoaşte… generaţia mea nu cunoaşte.
« Articolele anterioare
5 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: fiecare dintre noi, unicitate, univers