Sunt un om al cuvântului, nu al științei exacte, nici al istoriei sau geografiei. Sunt un om al literaturii, al sensului, al lucrului nescris și al sentimentului. Sunt un om care aparține realității și, totodată, întrebării. Mă lupt și împletesc cu sinceritatea față de propria persoană, una dintre cele mai grele sincerități, singura pe care doresc să o desăvârșesc până la cel mai intens nivel. Îmi pun probleme nu existențiale, ci personale, intime, ciudate și simple, dureroase și grele, cu răspunsuri multe și foarte colorate, alteori gri.
Citeşte în continuare »
În mare parte acționăm aproape identic, sesizăm aceiași stimuli și răspundem la aproape aceleași chestii vizuale. Majoritatea noastră umană are principii, limite, gândește în moduri felurite proprii, are așteptări, dorințe și frici. Undeva, pe anumite niveluri, ne diferențiem. Modul în care ne asemănăm sau ne diferențiem depinde de punctul de vedere prin prisma căruia privim viața, precum și lucrurile.
Citeşte în continuare »
„Aș vrea să fiu o întrebare fără niciun răspuns,
Aș vrea să iau forma inexistentului, conturat de limitele infinitului.
Aș vrea să fiu uitarea
ce se naște din moartea unei iubiri,
Să trec, ca o umbră fără întuneric,
Printre picăturile de lumină
Ale unei nopți ce încă NU a existat.
Citeşte în continuare »
4 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: căutând starea pură, omul sentimentului, pur și simplu