Planeta mamă

de Alexandru Husaru în 20 April 2010 la 13:56

O faptă făcută aparţine deja de trecut, iar Pământul e destul de mare pentru a ascunde orice, chiar şi fapte. O acţiune petrecută e deja prelucrată, îşi are cavitatea bine stabilită în facultatea şi judecata sufletului tău. Sigur, există mutare, există înlocuire, preschimbare, dar, la fel ca prima impresie, primul efect sau prima convingere pe care o ai asupra unui lucru (infim sau nu, n-are importanţă), fapta îşi lasă însemnele pe toată suprafaţa pe care poate acţiona, îşi are locul înainte de a i-l fixa cineva şi, uneori, deşi nu ar fi trebuit luată în sine, pătează, doare şi îţi creează o suferinţa morală colosală, nefinită.

Şi un lichid incolor îţi umezeşte ochii.

Citeşte în continuare »