Memorii și semne

de Alexandru Husaru în 31 August 2010 la 8:39

Suntem doi copii cu vârste frumoase, maturi şi eleganţi. Ne privim şi ne dorim, ca doi oameni de sexe diferite, să cunoaştem ce se ascunde în fiecare dintre privirile noastre. Ochii ne zâmbesc și buzele ne îmbie să ne gustăm, la fel cum brațele își doresc să îmbrățișeze fiecare părticică din trupurile noastre tremurânde. Folosim întrebări și replici, încercăm să ne cunoaștem dorințele și să ne înțelegem atitudinile dezvoltate de-a lungul a zeci de ani. Eu pe tine, tu pe mine. Vrem să deslușim, să pătrundem, să știm. Și știm câteva lucruri simple: că seara ne găsește gândindu-ne unul la celălalt, că momentele libere ne aduc în minte clipele frumoase și puține pe care le-am petrecut împreună, că inimile ne bat infinit mai tare atunci când ne zărim, că locurile frumoase ni se par insipide fără celălalt, că muzica sensibilă ne face să zâmbim și să ne dorim, că suflul celuilalt ne face poftă, că zâmbetul și ochii calzi ne fac să visăm la momente fără sfârșit și că putem exista unul pentru celălalt în orice moment greu, ușor sau ciudat din viața pe care ne-o dorim. Pentru viitor lucrurile sunt simple sau complicate. Nu putem ști. Cert e un singur lucru: vom avea întotdeauna un parc, o pădure, un loc, o zi, o seară, un sărut și o dorință pe care o putem împărtăși.

Doar noi doi.