căutând starea pură » Alexandru Husaru
 

T.i.

  • de Alexandru Husaru în 07 September 2010 la 1:54
  • Am trecut prin multe de-a lungul vieții mele și am crezut de mai multe ori că am dezvoltat sentimente nobile și frumoase.

    Nu m-am înșelat. Am plăcut, am fost plăcut, am simțit pasiune, dorință de bine și multe alte trăiri de natură sentimentală. Am trăit prima dragoste la adevărata ei intensitate și am crescut dorindu-mi să iubesc în sens ascendent. Și am încercat diverse și felurite experiențe.

    Am 27 de ani și nici nu mai contează cine și ce sunt. Pentru că iubesc.

    Iubesc într-un fel pe care nu-l cunosc întru totul, într-un fel pe care-l voi descoperi treptat, sentimental, cu lacrimi în ochi, cu zâmbete, cu simțire și cu sufletul mult, mult prea curat. Iubesc într-un fel pe care nu-l pot descrie și exprima, într-un fel divin, ingenuu și copilăresc, într-un mod în care-mi lipsește cu desăvârșire frica de eșec și care-mi oferă una dintre cele mai mari puteri din această lume: puterea de a îndeplini. Cu zâmbetul, cu inima larg deschisă, cu atingerile simple și naturale, cu percepția lină, cu ochii și sufletul împăcat, cu clipele în care suntem desupra logicii, peste rațiune, peste cuvinte și desupra oricărui gând și a oricărei dorințe, iubesc!

    În lume mă numesc generic Alexandru Husaru și sunt un tip comun care are un destin incredibil: acela de a învăța că jumătate, tradus în orice limbă de pe acest mapamond, nu înseamnă divizare și nu se referă la împărțire. Jumătatea reprezintă un întreg.

    Și iubirea… iubirea adevărată, nefățărită, cea care nu ține de ceea ce am învățat de-a lungul vieții despre ea, iubirea pe care o simți, paradoxal, când aproape ai încetat să crezi – ei, bine… – această iubire te lasă mut.

    Și de va fi să vă povestesc vreodată, vă voi povesti despre doi oameni care au fost aleși și care și-au ales să cunoască astfel viața.

    Am vrut să le spun și oamenilor asta. M-aș bucura să înțeleagă și să știe cum e să-ți dorești să tragi cu degetele de marginile cerului pentru a-ți conduce în cel mai intim loc aleasa.

    Later edit: Se dovedește că te poți înșela chiar și în cel mai frumos și credibil mod. Mi-a plăcut să cred, întotdeauna mi-a plăcut asta, doar că nu mi-a plăcut să cred orbește. La bună auzire!

     
     
     

    Căutând starea pură (I)

  • de Alexandru Husaru în 02 July 2010 la 19:22
  • Găsesc în om, în persoane apropiate şi în interlocutor câte o particulă fină din starea pură. În fiecare invenţie şi fiecare inventator inerent ei găsesc câte o fărâmă din ceea ce-mi doresc să descopăr în această lume. Ştiu că pierd timp, dar timpul meu pierdut câştigă experienţă şi iscusinţă.

    Simt că mă desăvârşesc continuu călătorind, experimentând, cunoscând şi privind tot mai multe, din ce în ce mai multe persoane, locuri şi lucruri. Aşa-mi place mie viaţa, aşa mă desăvârşesc şi aşa vreau să continui.

    Citeşte în continuare »

     
     
    « Articolul următoare