emoţii » Alexandru Husaru
 

Fără măsură

  • de Alexandru Husaru în 18 June 2010 la 9:01
  • Un om cu mintea clară şi cuminte spunea:

    „Dintre defectele mele cel pe care îl detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru în viaţa mea se datorează prejudecăţii că e bine să fii „înţelept” în orice împrejurare. În fond, ce ne recomandă înţelepciunea? Să fim atenţi, evitând riscurile, imprudenţele şi excesele. Să facem totul „cu măsură”. Şi tocmai această „măsură” o găsesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a „nebuniilor” netrăite. N-am avut inteligenţa sau norocul de a pricepe la timp că adevărata „măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin „lipsa de măsura”, dorind „fără măsură”, îndrăznind „fără măsură”, iubind „fără măsură”. Nu ştiu dacă aveam calităţile necesare pentru a pune în practică ideea mea (de la bătrâneţe) că „nebuniile” sunt mai recomandabile într-o viaţă (atât de scurtă!) decât o „înţelepciune” searbădă şi cuminte. Am unele îndoieli în privinţa asta. Şi nu mici. Dar mi-ar fi plăcut să ştiu mai demult că înţelepciunea e o virtute bătrâncioasă.”

    maestrul Octavian Paler

    [poza]

     
     
     

    – Ceai de fructe, vă rog!

  • de Alexandru Husaru în 24 March 2010 la 11:31
  • La fel cum se întâmplă multor oameni, în la fel de multe momente din viaţă, mi se întâmplă şi mie să pierd oameni.

    Uneori pierdem oameni pentru a câştiga experienţă, sau pierdem variante de a interacţiona cu ei, câştigând prieteni. Cine poate şti cu adevărat? Un astfel de caz, în care sper că n-am pierdut o relaţie, ci am câştigat un om de apreciat, cel puţin ca prieten, a început într-o zi frumoasă de toamnă a anului 2009.

    Să vă povestesc despre asta:

    Citeşte în continuare »

     
     
     

    Suntem alcătuiţi din tipare

  • de Alexandru Husaru în 23 March 2010 la 13:43
  • Suntem alcătuiţi din tipare iar atunci când le trecem, când străbatem spaţiul de deasupra barierelor noastre, pierdem felul în care înţelegem structura tuturor lucrurilor, pierdem formele, ne minunăm de linii simple şi plane şi realizăm că înţelegem din ce în ce mai puţine despre tot ce înconjoară lumea noastră proprie. În această nebunie, despre această nebunie scriu.

    Citeşte în continuare »