Grimase viu colorate

de Alexandru Husaru în 22 August 2010 la 23:39

Pentru mine este aproape evident că într-un anumit loc din percepţia noastră, undeva, obturat şi ascuns, se simte clar intensitatea pasiunii dintre doi oameni. De aceea, în clipele unice dintre doi protagonişti, dintre doi actori, în momentele în care se dezvelesc inhibiţii, în locurile în care perversiunea îşi pierde înţelesul și își schimbă definiția, atunci când graiul pare mai mult decât adevărat, acolo, între acele clipe cumulate cu particularitatea unui caz în care lipsa interesului în desfăşurarea acţiunilor cotidiene comune a ajuns deja vizibilă, am deschis ochii și am preferat solitudinea. Pentru moment.

Zile liniștite!

Fără măsură

de Alexandru Husaru în 18 June 2010 la 9:01

Un om cu mintea clară şi cuminte spunea:

„Dintre defectele mele cel pe care îl detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru în viaţa mea se datorează prejudecăţii că e bine să fii „înţelept” în orice împrejurare. În fond, ce ne recomandă înţelepciunea? Să fim atenţi, evitând riscurile, imprudenţele şi excesele. Să facem totul „cu măsură”. Şi tocmai această „măsură” o găsesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a „nebuniilor” netrăite. N-am avut inteligenţa sau norocul de a pricepe la timp că adevărata „măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin „lipsa de măsura”, dorind „fără măsură”, îndrăznind „fără măsură”, iubind „fără măsură”. Nu ştiu dacă aveam calităţile necesare pentru a pune în practică ideea mea (de la bătrâneţe) că „nebuniile” sunt mai recomandabile într-o viaţă (atât de scurtă!) decât o „înţelepciune” searbădă şi cuminte. Am unele îndoieli în privinţa asta. Şi nu mici. Dar mi-ar fi plăcut să ştiu mai demult că înţelepciunea e o virtute bătrâncioasă.”

maestrul Octavian Paler

[poza]