N-am scris niciodată ceva consistent despre ea. N-am vrut, n-am putut sau n-am încercat niciodată cu adevărat. Totuși, ceea ce simt în privința ei e precum texturile unor diferite materiale, de la fin la subțire, la gros, la plin, la nemăsurat și nemăsurabil. E ca și cum aș prinde între arătător și degetul mare sentimente și ar trebui să le explic textura.
Helen Folasade Adu (Sade) e pentru mine o ființă asexuată. Ca persoană nu îmi exprimă sex pentru că ceea ce simt față de ea e presus senzației fizice. Pentru mine Sade e un suflet care exprimă iubire, pasiune, senzații, paradis, soare, lumini, sentimente. Sentimente și lucruri cu adevărat DE NECUPRINS.
De mai multe ori destinul mi-a arătat că ea e hărăzită să fie diva mea, artistul pe care am cum să-l înțeleg – din punct de vedere al creației – și care, într-un fel sau altul, are să-mi marcheze existența, are să mă inspire, la fel cum pentru alții, desigur, există alte persoane cu alte structuri și de alte naturi, cu alte îndeletniciri și care le exprimă poate la fel de mult sau chiar mai mult.
Am fost în Praga, la concertul care a avut loc în data de 14 mai 2011. Cuvintele sunt de prisos și asta nu o zic ca un clișeu. Pur și simplu simt că n-are sens să explic sau să încerc să cuprind în cuvinte ce am văzut, ce am simțit.
Cert e că după un drum relativ lung, după niște zile obositoare și după un concert care ar trebui să te facă să te simți obosit, la final, la ieșire, mă gândeam cu drag și dor că mi-aș dori să o revăd și că mi-aș dori să retrăiesc din nou un concert de-al ei. Sade e un artist desăvârșit, echipa ei e formată din oameni profesioniști, oameni cu pasiune și muzică prin vene. Și asta s-a simțit, s-a simțit cu intensitate, s-a simțit constant și frumos, neaglomerat.
Mi-am îndeplinit un vis și ce e ciudat e că mi-aș dori să îl îndeplinesc din nou. Și asta, pentru mine, înseamnă mult.
Sade, you’re making my soul sing and you’re making me dance… inside.
O să vă povestesc ceva ce n-a apucat să se întâmple.
Ea era o femeie șatenă, atât ca podoabă capilară cât și ca fel de a se purta, cu o privire ucigătoare, precum a unei leoaice. Îi plăcea să acapareze, să se ridice în momentele intime peste tine și să te privească precum pe o pradă. Era blândă uneori și oferea afecțiune, dar dezmierda într-un fel de nedescris. Nu precum un răsfăț simplu, pur și simplu intra în intimitatea ta și-ți descoperea poziția în care ți-era cel mai comod, ca apoi să te exploateze și să-ți guste plăcerea. Și aici, la capitolul plăcere, aici intram pe terenul ei.
Am fost un om nesătul și lacom de când mă cunosc, atât din punct de vedere sexual, cât și din alte puncte de vedere. Mi-a plăcut și-mi place să trăiesc maximul – la aproape tot ce înseamnă plăcere. Nu cred că sunt diferit de alți oameni, cred că mai toți suntem așa. Dar să revin.
Vă spuneam de femeia asta caldă.
Îi plăcea să simtă tot ce mișcă, să fie în subiect, la subiect, să se năpustească și să fie activă. Avea tact. Probabil că încă mai are. Îi plăceau uleiurile, gusturile fine, alese, produsele cele mai bune, fructele și sexul fără inhibiții. Îi plăcea ca totul să fie explorat, până la ultimul orificiu și o făcea într-un fel total nevinovat. Confundam intensitatea cu amorul, pentru că îi plăcea totul, într-adevăr, foarte intens. Precum mie. Iar, eu, precum un om foarte timid – cum sunt, făceam schimburi chimice cu ea, meditam, zâmbeam, misterios și dulce, profitam de raporturile noastre naturale, apoi deveneam ordinar și o excitam cu vorbe neperdeluite. Și, înainte de a juisa, îi simțeam disprețul din privire. Iar eu, ca un bivol, mă prăbușeam în aceeași clipă cu ea, impotent și paranoic, dorindu-mi să cunosc ce fapt recursiv se repetă în mintea ei și care e motivul privirii ei pierdute de la sfârșitul iernii noastre. Ce must se prelingea prin mintea ei și, oare, ce miros de struguri pe țărână?
– „Hai, lucrează-mă!”
Eram tânăr și mai neghiob atunci, dar nu acesta e motivul pentru care am sângerat atât de mult. S-a întâmplat de dorul tău. Ca să pot viețui, m-am hotărât să nu mai părăsesc cochilia aceea imensă, spațiul meu minunat de intim care reprezenta sentimentul pe care încă ți-l port, precum cea mai frumoasă haină preferată.
De altfel, sunt sigur că structura ta nu e menită unui dor și unei frumuseți sentimentale precum cea din atenția și spiritul meu, dar nu asta e important. N-aș vrea să murdărim simțirile acestea cu certuri derizorii despre cine și cum are puterea să renunțe la el.
Eu doar te iubesc!
9 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de ori
» Etichete: Concert Sade - Prague O2 Arena, Helen Folasade Adu, Honor confers your crown, Sade