Eram tânăr și mai neghiob atunci, dar nu acesta e motivul pentru care am sângerat atât de mult. S-a întâmplat de dorul tău. Ca să pot viețui, m-am hotărât să nu mai părăsesc cochilia aceea imensă, spațiul meu minunat de intim care reprezenta sentimentul pe care încă ți-l port, precum cea mai frumoasă haină preferată.
De altfel, sunt sigur că structura ta nu e menită unui dor și unei frumuseți sentimentale precum cea din atenția și spiritul meu, dar nu asta e important. N-aș vrea să murdărim simțirile acestea cu certuri derizorii despre cine și cum are puterea să renunțe la el.
Eu doar te iubesc!
În mare parte acționăm aproape identic, sesizăm aceiași stimuli și răspundem la aproape aceleași chestii vizuale. Majoritatea noastră umană are principii, limite, gândește în moduri felurite proprii, are așteptări, dorințe și frici. Undeva, pe anumite niveluri, ne diferențiem. Modul în care ne asemănăm sau ne diferențiem depinde de punctul de vedere prin prisma căruia privim viața, precum și lucrurile.
Citeşte în continuare »
„Aș vrea să fiu o întrebare fără niciun răspuns,
Aș vrea să iau forma inexistentului, conturat de limitele infinitului.
Aș vrea să fiu uitarea
ce se naște din moartea unei iubiri,
Să trec, ca o umbră fără întuneric,
Printre picăturile de lumină
Ale unei nopți ce încă NU a existat.
Citeşte în continuare »
Blestemaţi, să fim unici,
Fiecare, în felul nostru…
Totuşi, să reprezentăm, individual,
Toată lumea.
Ce cruzime din partea divinităţii…
Fiecare dintre noi e universul
Fiecare dintre noi e propriul Dumnezeu,
Ficare îşi trăieşte spaima colectivă,
Panica şi întrebările, suferinţa individuală.
Şi, da, fiecare dintre noi,
Trage, după el,
Întregul univers,
Care se prăbuşeşte.
« Articolele anterioare
10 persoane
Răspunde şi tu!
» Citit de 1,236 ori
» Etichete: hei!, inimi și pasiuni, te iubesc