Eu vreau să existe comunicare!
Există oameni cu o stimă asupra propriei persoane extrem de scăzută, persoane care ajung să înşele pentru a se simţi mai bine în interiorul lor.
Aceşti oameni trebuie să rămână singuri pentru că pe ei nimeni şi nimic nu-i poate face să nu-şi dorească mai mult, ei nefiind suficienţi pentru ei înşişi. Nu consider că sunt foarte categoric, deşi pot părea. Simt doar că lumea a ajuns la un nivel exagerat de inconştienţă.
– Fiecare are dreptul să creeze orice cu oricine. Eu vreau să existe comunicare!
Mai mult ca sigur pot apărea (prin ceea ce scriu) ca o persoană forţată, exagerată, care stabileşte limite şi tipare mult prea aproape de perfecţiune, dar nu vreau să mă schimb. Nu vreau să cred că oamenii au drepturile astea, aşa, din natură. Nu vreau să cred că suntem îndreptăţiţi să ne manifestăm cum vrem, rănind oameni, doar pentru că există şi varianta aceasta şi doar pentru că noi o cunoaştem şi o putem utiliza. Nu vreau să cred că lumea nu are puterea să exprime clar şi concis ceea ce-şi doreşte. Nici nu vreau să cred faptul că o relaţie trebuie să constrângă sau să înlăture alte relaţii. Vreau doar ca atunci când îmi doresc alte relaţii (fie ele de orice natură) să am puterea să exprim ceea ce-mi doresc. Vreau ca noi toţi să găsim puterea asta!
Prefer să produc suferinţă, dar să nu batjocoresc. Vreau să fiu tăios de sincer, dar liber şi mândru de mine însumi. Vreau să ajung singur şi să sufăr ca un tembel după ceea ce am pierdut, dar să mă pot întoarce la femeia pe care o iubesc cu capul sus şi spatele drept, ca un bărbat. Vreau să fiu specific şi special, nu vreau să mă arunc în gloata animalică care nu-şi poate accepta poftele frumoase.
Nu militez împotriva actului sexual, departe de mine lucrul acesta, militez împotriva oamenilor mici, precum nişte furnici (– Scuzaţi-mă, furnici drage!), care nu îşi sunt autosuficienţi din cauza mizeriei din celule suflet.
Reiterez ideea cu care am pornit: oamenii care nu pot accepta că, indiferent de cât de inteligenţi, şcoliţi, experimentaţi, şmecheri, mincinoşi şi perfizi sunt, NU au dreptul să amăgească alţi oameni, nu merită să fie numiţi oameni.
Întru clasificare corectă, concordanţă şi potrivire între noi.
[poza]
Răspunsul Cristinei la articolul meu. O altfel de părere, după cum spune chiar ea:
http://blogu.lu/creatza/2010/04/13/sa-nu-uitam-ca-suntem-oameni/
“Nu militez împotriva actului sexual, departe de mine lucrul acesta, militez împotriva oamenilor mici, precum nişte furnici (- Scuzaţi-mă, furnici drage!), care nu îşi sunt autosuficienţi din cauza mizeriei din celule suflet.”
Nu inteleg ce vrei sa spui cu asta. Esti impotriva celor ce inseala din cauza atractiei fizice, in alte cuvinte?
Ce intelegi prin “a fi autosuficient”?
parerea mea este: daca simti atractie puternica pentru altcineva decat partenerul/a tau/ta, acesta/aceasta merita sa stie, si da sunt de acord cu sinceritatea totala. sinceritatea iti poate aduce iertarea de care ai nevoie sa mergi mai departe si sa fii implinit. nu sunt de acord cu inselarea, cu minciuna, cu lipsa de comunicare. toti facem greseli, insa important este sa le reparam si sa reusim sa invatam ceva din asta. daca atractia este mai puternica decat iubirea fata de partener/a, atunci macar sa stie. uneori adevarul doare mai putin decat minciuna :)
@Anura: uneori. Alteori adevarul doare mai rau decat iti poti inchipui.
citesc ce zici si ma gandesc ca am cam aceeasi parere si ca mi-e din ce in ce mai ciuda si mai bizar ca incepe sa devina o parere care trebuie sa fie aparata in fata lumii. nu inteleg de cand naiba sinceritatea si corectitudinea au devenit old fashioned si nelalocul lor.
stiu ca la capitolul asta cu Creatza nu ne corespund intocmai opiniile, dar din pacate si eu le consider animale care ar trebui sa nu aiba voie sa calce in picioare pe cei care au ales sa creada in contiuaure ca se poate si altfel, nu doar cu jumatati de masura…
@crinutza:
Deloc, Crina. Ştiu că mă fac relativ greu de înţeles, de aceea am să încerc să-ţi explic:
Nu sunt împotriva actului sexual în sine, ci împotriva înşelatului (indiferent de cauze sau natura lui: fizică, spirituală, sentimentală). Desigur, se poate vorbi mult despre asta, dar pentru mine înşelatul reprezintă nu actul sexual, ci ascunderea lui faţă de o altă persoană căreia îi eşti dator moral (poate).
Am folosit aiurea termenul „autosuficient”, mi-am dat seama la lecturare, deşi în mintea mea a avut un anume sens: autosuficienţa, în perspectiva mea, e o caracteristică a unui om care poate să trăiască singur o anume perioadă fără a fi trist/marcat/stresat/dornic de a cunoaşte alte persoane.
Puţini sunt oamenii care reuşesc să aibă momente de solitudine şi introspecţie fără a căuta să-şi împărtăşească timpul cu o persoană de sex opus. Când spun singur nu mă refer la amiciţii sau prietenii, ci la o relaţie sentimentală şi amoroasă. Termenul folosit de mine nu trebuie luat la absolut, niciodată nu vom putea fi autosuficienţi din toate punctele de vedere. Sentimental, însă, consider că putem avea momente în care să încercăm să fim şi cu noi înşine o perioadă pentru a evolua, creşte, pentru a ne regăsi, pentru a putea începe alte relaţii fără încărcături dintre cele mai grele.
Legat de al doilea comentariu, dragă Crina, trebuie să-ţi mărturisesc că fac parte din categoria care-şi doreşte adevărul crud şi dur, chiar dacă (aparent) nu-i pot face faţă. După adevăr mă descurc singur. Sau nu, după caz :-)
Te îmbrăţişez!
@Anura:
Sunt de acord cu tine. Tu o exprimi mult mai frumos şi mai liniştit decât mine. La mine încă nu sunt anumite procese interioare terminate, nu am reuşit să înţeleg nişte lucruri prin care poate vei trece şi tu sau prin care va trece oricine la un moment dat. Am timp şi forţă. De necuprins.
Zâmbet!
@novac carmen:
Bine te-am găsit, Carmen!
La subiect: Consider că sinceritatea trebuie apărată în faţa lumii pentru că oamenii trăiesc mult mai simplu şi uşor prin minciună. Eu nu mă refeream la genul acela de minciună prin care trecem cu toţii. Mă refeream la oamenii de care spui şi tu, oamenii cu încărcături crase de nesimţire şi tupeu jegos, oamenii care nu se respectă pe ei înşişi, în primă instanţă. După cum spunea şi Adeline, dacă suntem slabi ca oameni şi greşim nu înseamnă că trebuie să ne complacem în asta.
Mă bucur să întâlnesc oameni cu păreri similare, asta mă face să cred că nu sunt singur. Trăirile de genul acesta ne încălzesc pe fiecare dintre noi, nu? (rezultă că nici eu nu-mi sunt autosuficient)
Să auzim de bine!
Foarte frumos….dar in orice caz atatea capete , atatea pareri…
Eu una nu mai cred in bunatate si umanitatea dispare incetul cu-ncetul, Pamantul e mai negru ca si ieri si maine va fi mai negru ca azi . Eu merg pe premiza “ce nu stii nu te doare…” . Asa ca recomand tuturor decat sa unga cu cuvinte dulci mai bine sa fie isteti.
@Cristina:
Draga mea Cristinuţa! Mă bucură enorm să te regăsesc aici! Îi ziceam iepuraşului ce fetiţă inteligentă eşti de ai reuşit tu, din câteva tonuri, să-mi spui ce melodie îmi doream să aud. Şi asta şi la telefon… Am rămas foarte plăcut impresionat :-)
Legat de subiect… ştiu că ai dreptate: „ceea ce nu ştii nu te poate face să suferi”, dar eu vreau să ştiu. E alegerea mea… iar un om care pretinde că mi-e prieten sau, mai mult, pretinde că mă iubeşte, trebuie să respecte dorinţa mea. Nu?
Atât tot. Adică nu poţi să te târăşti pe lângă un om pe care apoi să-l minţi, apoi să te târăşti din nou lângă el, apoi să-l minţi din nou ş.a.m.d.
E mai mult de discutat, dar poate prea personal.
Îmi doream prin articolul acesta să văd părerile oamenilor şi (nu pot să neg) Cristina m-a surprins.
Pe tine te pup şi îţi mărturisesc că-mi doresc ca sufletul tău să fie din ce în ce mai tânăr şi mai frumos, în ciuda tuturor dificultăţilor prin care ştiu că treci.
Te îmbrăţişez lung!
Nu e corect sa pui in aceeasi oala pe toti cei care, din diverse motive, au ales sa nu spuna celuilalt anumite lucruri. Lumea nu se imparte in alb si negru… de obicei sunt infinite culori la mijloc.
Sinceritatea nu va deveni niciodata desueta. Nici corectitudinea. Dar faptul ca uneori alegi sa le lasi la o parte nu te transforma automat in animal.
@Alex, tu spui ca preferi sa primesti adevarul dur si crud… ti-e la fel de usor sa il si oferi?
@crinutza:
Răspunsul e foarte simplu: nu.
De aceea #vreau.
Pentru mine, o relaţie bună înseamnă şi o hai-să-i-zicem “contractare psihologică” bună (bănuiesc că se suprapune măcar parţial cu comunicarea de care vorbeşti tu). Adică ne spunem unul altuia ce vrem şi putem să dăm şi să primim; şi ne înţelegem să respectăm, pe cât posibil, nişte graniţe care decurg de aici. Oameni imperfecţi cum suntem, desigur că nu reuşim să respectăm acele graniţe 100%, şi aici depinde de fiecare cât de mult iartă şi se adaptează. Dar dacă mă trezesc că în mod repetat tu încalci înţelegerile noastre, şansele sunt foarte mari să nu mai vreau relaţia cu tine.
La modul general, înşelatul îl văd ca fiind legat de încălcarea acelui contract (care-i mereu în revizuire, că doar suntem vii). Pentru fiecare om în parte, asta poate însemna altceva: unii preferă să nu ştie ce i-ar durea prea tare, alţii vor sinceritate tăioasă. Şi cred că fiecare are dreptate câtă vreme cere pentru sine ce îi face mai bine :)
Şi eu prefer sinceritatea, chiar atunci când doare. Pentru că simt o nevoie puternică să îl cunosc pe celălalt cât mai complet şi la un nivel profund. Şi simt că mi se “fură” ceva din asta atunci când sunt minţită “pentru binele meu”. Plus că aşa mi se răpeşte şi o ocazie de a mă descoperi pe mine într-o situaţie care, chiar dacă-i dureroasă, e autentică.
@Cristina:
Ah, cât de frumos te-ai exprimat! Achiesez în totalitate gândurilor tale. Am reuşit să înţeleg mai multe citindu-te şi asta e foarte important pentru mine.
Cred că asta ar fi cea mai mare provocare a unui jurist: să întocmească un contract perfect.
Zile bune! :-)
Din câte te-am citit, aş zice că pentru tine o provocare şi mai mare ar fi să accepţi senin imperfecţiunea inerentă omenescului :) . Sunt pe-aproape?
Apropo, îţi recomand o carte, dacă n-ai citit-o deja: Barry Schwartz, “The Paradox of Choice: Why More is Less”. Nu e strict la subiectul discutat aici, dar vorbeşte mult şi despre felul în care ne setăm ţintele şi care sunt efectele.
@Cristina:
Am făcut eforturi considerabile în privinţa asta şi se mai poate. :-)
Mulţumesc pentru recomandare, voi căuta cartea.
La bună auzire!